Mama are o nationalitate, tata o alta, vorbesc limbi diferite, iar copilul este „expus” de mic unui mediu lingvistic variat. Acest lucru poate fi o adevarata oportunitate pentru el, cu conditia ca cei doi parteneri sa discieze clar intre cele doua limbi si cele doua culturi, pentru ca cel mic sa-si poate crea niste repere de intelegere.
Cum puteti profita de o situatie familiala de acest gen, pentru a-i deschide copilului orizontul lingvistic si cultural? Descoperim impreuna.
Globalizarea si continua migratie intre statele europene din ratiuni profesionale si educationale continua sa sporeasca numarul cuplurilor mixte si copilasii sunt astfel, inca din leagan, beneficiarii unei mosteniri multiculturale. Poate fi vorba despre parinti care vorbesc limbi diferite si se inteleg intr-o a treia sau despre o limba natala predominanta (adoptata de catre celalalt partener). Contextul nu conteaza, ci strategia adoptata de cei doi soti in privinta educarii lingvistice a copilului.
De ce se tem parintii
Multi parinti au pus la indoiala beneficiile invatarii precoce a doua limbi si se tem ca amestecul lingvistic sa nu fie perceput de cel mic ca un veritabil „turn Babel”. Acestia se intreaba daca nu cumva, crescand, copilul nu va putea sa se exprime corect in niciuna dintre limbi si va utiliza haotic reguli si cuvinte din cele doua, fara sa aiba o veritabila identitate lingvistica. De asemenea, isi pun problema integrarii copilasului in mediul sau de viata sau adaptarea sa in cadrul institutiilor educative. Invatarea intr-una dintre limbile vorbite acasa poate fi impiedicata, progesul scolar poate fi franat, copilul poate comite erori de exprimare, iar ceilalti colegi vor rade de el…
Parerea specialistilor
Expertii au insa o cu totul alta opinie. Experimental, s-a constatat ca nu exista riscul ca un copil crescut sub influenta a doua limbi „natale” sa fie mai putin adaptat din punct de vedere social sau scolar.
Capacitatea de invatare
Pana la cinci ani, creierul copilului poseda un „bagaj” neuronal extrem de bogat, care-i sprijina demersurile de invatare si de inmagazinare a informatiei. De aceea, cel mic poate asimila cu succes doua limbi „materne” foarte diferite intre ele, invatand perfect vocabularul, expresiile si intonatiile specifice.
Prin urmare, este benefic ca cel mic sa fie „cufundat” intr-un mediu bilingv. Daca parintii provin din doua tari diferite, este foarte important ca fiecare partener sa se adreseze copilului in limba sa natala. Cel mic va putea, astfel, sa distinga intonatiile specifice, cuvintele uzuale si caracteristicile lingvistice.
Atunci cand copilul creste (in jur de cinci-sase ani), acesta va alege instinctiv o anumita limba preferata.