Examinarea cu ultrasunete (sau sonografia ori ecografia) este una dintre cele mai utile metode de evaluare a sarcinii. Desi medicii nu au cazut de acord asupra momentului in care este recomandata realizarea unei ecografii sau daca toate femeile insarcinate ar trebuie sa faca ecografii in timpul sarcinii, examinarea de acest tip este importanta in sarcina. Acest tip de test s-a dovedit folositor in pentru evolutia sarcinii. Reprezinta o metoda noninvaziva si nu exista riscuri cunoscute asociate acesteia.

Examinarea cu ultrasunete implica folosirea unor unde sonore de inalta frecventa emise  prin aplicarea de curent alternativ unui transductor. O substanta lubrifianta este aplicata pe piele pentru a imbunatati contactul cu transductorul. Acesta trece peste abdomen, deasupra uterului. Cand undele sonore se „lovesc” de tesuturi, acestea sunt directionate inapoi catre transductor.

Reflectarea sunetului poate fi comparata cu „radarul” folosit de avioane si vapoare. Diferitele tesuturi ale corpului reflecta ultrasunetele diferit si se poate face astfel distinctia intre ele. Miscarea poate fi si ea detectata, astfel incat se observa miscarea copilului sau ale partilor corpului acestuia, in mod special, inima. Cu ajutorul ultrasunetelor, inima fatului poate fi vazuta batand foarte devreme in sarcina – incepand din saptamanile 5-6.

Medicul dumneavoastra poate utiliza examinarea ecografica in timpul sarcinii in urmatoarele cazuri:

  • pentru identificarea timpurie a sarcinii
  • pentru determinarea dimensiunilor si a ritmului de crestere a embrionului sau a fatului
  • pentru identificarea sarcinii multiple
  • pentru masurarea capului, abdomenului, femurului bebelusului, ceea ce ajuta la identificarea stadiului sarcinii
  • in cazul cand se doreste examinarea pentru sindromul Down
  • identificarea anomaliilor fetale, asa cum ar fi hidrocefalia si microcefalia
  • identificarea anomaliilor organelor interne
  • masurarea lichidului amniotic, pentru a determina starea bebelusului
  • identificarea localizarii, marimii si gradului de maturare al placentei
  • identificarea anomaliilor de placenta
  • observarea eventualelor anomalii uterine si a tumorilor
  • determinarea pozitionarii steriletului
  • diferentierea intre amenintarea de avort spontan, sarcina ectopica si sarcina normala
  • coroborata cu alte teste si interventii medicale, asa cum ar fi amniocenteza, recoltarea percutanta de probe de sange din cordonul ombilical sau biopsia de vili corionici, pentru a selecta un loc sigur pentru efectuarea fiecarui test