Nasterea de copii este cea mai mare datorie a sotilor, care se unesc prin Sfanta Taina a Cununiei. Nasterea de copii formeaza cea mai mare bucurie si adevarata temelie a familiei; ea consolideaza si desavarseste casnicia si este izvor de sanatate pentru ambii parinti.

Pentru a fi corecti si onesti, inainte de a vorbi despre nasterea de copii, Ierurghiile si Sfintele taine care se administreaza pruncilor, mai intai ar trebui sa vorbim despre familia crestina binecuvantata de Dumnezeu prin Sfanta Taina a Cununiei.
In cadrul minunat al familiei crestine, colaborarea sotilor trebuie sa fie armonioasa.

Fiecare sot isi aduce aportul cu ce are specific. Femeia, cu sensibilitatea ei, asigura mireasma si poezia caminului, are grija sa netezeasca asperitatile ce se ivesc in drumul lor, iar barbatul, cu energia lui, are grija de cele necesare casei, dar si de prestigiul si demnitatea familiei. Cand aceasta impreuna lucrare ramane constanta si rodnica, credem ca nu gresim, afirmand ca este un preambul al imaparatiei lui Dumnezeu.
In familia crestina, barbatul si femeia, trebuie sa fie la inaltimea chemarii sfinte de parinte, cu raspunderi mari in fata lui Dumnezeu si al oamenilor.

Copii sunt expresia concreta a prezentei divine in familie. Peste iubirea curata a sotilor, ingemanata cu harul divin, se rasfrange o raza din lumina paradisului. In ochii senini ai pruncilor si in glasul lor este coborat cerul pe pamant.

Pruncii vin in lume curati si pentru a le pastra neprihanirea, Biserica a randuit slujbe specifice atat pentru prunc cat si pentru mama, dintre care amintim:

  • Randuiala in ziua intai la femeia lauza – moasa aduce la biserica intr-un vas apa curata pentru sfintire, iar preotul o sfinteste. Se stropeste mama si se stropeste si pruncul.
  • Rugaciunile la femeia lauza in a opta zi – cand preotul merge la casa unde s-a nascut pruncul si citeste rugaciuni pentru mama, pentru prunc, pentru moasa care ridica pruncul si pentru celelalte femei, care stau in ajutor. Apoi, stropeste preotul casa cu apa sfintita in chipul crucii, dupa care, insemneaza pruncul, binecuvantandu-l la frunte, pentru intelepciune, la gura pentru cuvant si suflare, iar la inima, pentru putere, zicand: „Mainile Domnului te-au facut si te-au zidit”.

Tot in a opta zi si rugaciunea la insemnarea pruncului, cand i se pune numele.

Ce este Botezul?

Botezul – este Sfanta taina, in care, prin intreita afundare in apa, in numele Sfintei Treimi, cel care boteaza se curateste de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana la Botez, se naste la o viata noua sprirituala si devine membru al Trupului tainic al Domnului.
Botezul a fost instituit de Mantuitorul Iisus Hristos dupa Invierea din moarte, indemnandu-i pe Sfintii Apostoli astfel: „Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor. Amin!” (Ev. Matei 29, 19-20; Ev. Marcu 16, 16)

In cadrul Botezului avem:

  • Rugaciunea la facerea catehumenului sau a celui chemat la Botez;
  • Rugaciunea de exorcizare (4 la numar) sau de inlaturare a puterii celui rau, dintre care primele doua cu fata spre Apus (adresata diavolului), iar celelate doua cu fata spre Rasarit (adresata lui Dumnezeu);
  • Sfintirea apei in care va fi botezat catehumenul;
  • Sfintirea untdelemnului cu care va fi insemnat pruncul;
  • Intreita afundare a pruncului in apa sfintita in numele Sfintei Treimi;
  • Ungerea cu Sfantul Mir, facand chipul Crucii la frunte, la ochi, la gura, la urechi, pe piept, pe spate, la maini si la picioare, zicand: „Pecetea darului Sfantului Duh”;
  • Rugaciunile la spalarea pruncului;
  • Rugaciunile la tunderea parului;
  • Impartasirea pruncului cu Sfanta Euharistie (Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos).

Dupa Botez!

Dupa Botez, cand se implinesc 40 de zile, se citesc rugaciunile pentru mama si pentru prunc, in popor se mai numeste si „Molitfa de 40 de zile” cand pruncul se aduce la biserica, ca sa se imbisericeasca, adica sa faca inceput intrarii in biserica. Pruncul este adus de mama sa, fiind curatita de tulburarile fiziologice pricinuite de nastere. Preotul inchina copilul la icoanele imparatesti si cele laterale din catapeteasma, zicand troparele (rugaciunile inchinate sfintilor reprezentati) obisnuite.

Daca pruncul va fi parte barbateasca, va fi dus in Sfantul Altar, pe usa de miazanoapte, si-l inchina la cele patru laturi ale Sfintei Mese, iar de va fi parte femeiasca o duce pana la usile imparatesti (cele centrale prin care intra numai preotul si arhiereul), o inchina la icoanele catapetesmei si la iconostas.

Si pentru fetite si pentru baietei se rosteste rugaciunea dreptului Simeon: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel”. (Ev. Lc. 2, 29-31)

Pentru a fi in randuiala si ascultarea Bisericii, sfatuim tinerele familii sa ceara sfatul preotilor parohiilor unde sunt arondati, pentru a nu da uitarii aceste randuieli privitoare la nasterea de prunci.

Sa nu facem din Botezul copiilor nostri, prilej de desfatare si imbuibare cu mancare si bautura, ci sa ne bucuram duhovniceste, „implinind cu inima curata”, randuielile Bisericii si poruncile lui Dumnezeu. Prin venirea in lume a copiilor nostri, sa vedem, purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si fata de familiile noastre si cat de bine ne-a facut noua Dumnezeu.