Jucariile din parcuri sunt o sursa de divertisment si miscare in aer liber. Nu e de mirare ca mereu le vedem pline de copii galagiosi, veseli si cu cu obrajii rosii de efort. Pe de alta parte, aceste jucarii pot sa fie riscante. Echipamentele defecte, gresit construite, suprafetele nepotrivite si neglijenta adultilor pot pune in pericol sanatatea copiilor.
Locurile din joaca din parcuri au numeroase avantaje. Copiii se joaca cu alti micuti de aceeasi varsta, isi fac noi si noi prieteni (la fel si parintii) si invata sa interactioneze. In acelasi timp, au ocazia sa faca miscare in aer liber si stim cu totii at de importanta este aceasta. In plus, jucariile moderne sunt atat de complexe incat copiii isi pot dezvolta diferite abilitati in timpul jocului. Pot explora tunelurile si camerele, pot invinge frica de inaltime, pot sa-si dezvolte echilibrul si multe alte abilitati atat fizice cat si psihice.
Dar pentru ca jocul si invatarea sa se desfasoare in siguranta copiii au nevoie de un mediu sigur. Pe primul loc, cand vine vorba de siguranta lor la locul de joaca, sta supravegherea adultului.
Copilul nu vede pericolele, nu stie de ce anume trebuie sa se fereasca, nu poate sa aprecieze pericolele si ii place sa-si testeze limitele. Parintele, bunicul sau persoana care il insoteste trebuie sa inspecteze cu atentie locul de joaca pentru a vedea daca acesta este sigur si sa urmareasca jocul copilului, asigurandu-se ca nu se implica in activitati periculoase. Mare parte a accidentelor de la locul de joaca ar putea fi prevenite daca adultii ar fi suficient de atenti.
Siguranta locului de joaca depinde in mare masura de design-ul jucariilor. Iata ce trebuie verificat.
Suprafata de la sol trebuie sa fie moale si indeajuns de groasa ca sa micsoreze impactul unei cazaturi. Asfaltul, betonul, zgura, nu sunt suprafete potrivite. Nisipul, rumegusul, polistirenul sunt indeajuns de moi. Dar chiar si asa, nu sunt sigure daca inaltimea combinata a jucariei si a copilului este mai mare de 3 metri.
Suprafata nu trebuie sa fie uda sau sa aiba obstacole. Copiii pot sa alunece sau sa se impiedice usor. In niciun caz nu trebuie sa se gaseasca la locul de joaca cioburi sau bucati de metal ascutite.
Scarile trebuie sa fie acoperite cu cauciuc antiderapant pentru a preveni alunecarea.
Suprafetele inalte trebuie sa fie protejate cu balustrade si bariere.
Leaganele, balansoareele sau alte jucarii care se misca trebuie sa fie la distanta de cele fixe. De asemenea, jucariile mobile trebuie verificate pentru a vedea daca nu au parti desprinse sau care ar putea sa se desprinda.
Leaganele pentru copii mici trebuie prevazute cu cureluse si alte dispozitive de siguranta care sa impiedice caderea.
Jucariile nu trebuie sa contina parti in care copilul si-ar putea prinde gatul, bratul sau piciorul.
Jucariile nu trebuie sa contina carlige, muchii ascutite, cuie iesite. Daca pe jos este nisip, atentie la ce se poate ascunde in el (cuie, bete ascutite, bucati de metal)
In mod ideal, locurile de joaca sunt impartite pe categorii de varsta. Sau cel putin ar trebui ca la intrare sa se specifice care este varsta recomandata. In lipsa unor asemenea instructiuni, depinde de adulti sa decida daca isi lasa sau nu copiii sa se joace acolo.
Indiferent de varsta, copilul trebuie sa cunosca regulile de buna purtare la locul de joaca. Nu are voie sa impinga alti copii, mai ales pe suprafetele inalte, nu are voie sa foloseasca jucariile in alt scop decat cel in care au fost create, nu are voie sa sara de la inaltime, sa arunce gunoaie, sa se joace pe suprafete umede sau deteriorate, sa se inghesuie pe suprafetele de joaca daca sunt deja prea multi copii acolo.
Reguli sunt multe si probabil ca am putea scrie pagini intregi despre cum trebuie sa ne comportam si la ce sa fim atenti in cazul fiecarei jucarii. Balansoarul are pericolele lui, la fel si leaganul sau topoganul. Uneori ascund pericole la care nici nu ne-am fi gandit. Asa ca va invitam pe voi, dragi mamici, sa ne spuneti ce reguli aveti la locul de joaca si sa ne impartasiti din experientele voastre. Cu siguranta sunt lucruri la care nu ne gandim decat in momentul in care ne lovim de ele.