Jocul este o activitate ce face parte din viata noastra si are un rol important in dezvoltarea intelectuala a noului nascut. Chiar daca bebelusul tau nu pare a fi gata de a se juca si de a invata, toate simturile lui sunt pregatite inca din viata intra-uterina sa asimilize orice senzatie, sunet si tot ceea ce se petrece in jurul lui.
Pentru inceput, tu, ca parinte, esti universul copilului tau si rolul tau este de a-l face sa se simta in siguranta, iubit si protejat. Ingrijeste-l, zambeste-i si vorbeste-i cu blandete.
Fata parintelui este prima si cea mai minunata „jucarie”. Bebelusul va petrece mult timp studiindu-te cu atentie si aceasta va fi singura distractie de care va avea nevoie pentru inceput. Zambeste si vorbeste cu el tot timpul pentru a se obisnui cu sunetul vocii tale.
Nou nascutul va fi curios si atent la zgomotele din jurul sau, dar va acorda o atentie deosebita vocii tale. Foarte repede va invata sa faca legatura intre vocea ta si ceea ce are el nevoie: hrana, caldura, apropiere. Te va asculta tot timpul cu atentie. Reactioneaza cu entuziasm la micile sunete facute de bebelus. Astfel il vei incuraja sa se exprime .
Vei recunoaste cu usurinta cand bebelusul este activ, gata de joaca si pregatit sa invate dar si cand este obosit si ar prefera sa fie lasat de unul singur. Este bine sa se evite suprastimularea noului nascut.
Ce putem face?
In primul rand bebelusul are nevoie de atentie. Vorbeste cu el, citeste-i si tine-l in brate. Alinta-l si acopera-l cu saruturi. Astfel se va simti aproape de tine si te va recunoaste cu usurinta.
Muzica este o alta metoda de a bucura si de a linisti nou-nascutul. Exista studii care au demonstrat ca bebelusii recunosc anumite sunete, voci, cantece pe care le-au auzit in mod constant inca inainte de a se fi nascut. Chiar daca muzica aleasa de tine nu este una familiara bebelusului, nu va fi nici o problema si aceasta isi va face efectul.
Jucariile nou nascutului trebuie sa fie simple si sa-i stimuleze vederea, auzul si pipaitul. Astazi gasim o mare varitate de jucarii ce produc diferite sunete si lumini, jucarii muzicale si din diferite materiale placute la atingere. Alege jucarii cu culori si modele constrastante, de exemplu: modelele rosii cu negru par sa atraga in mod deosebit atentia bebelusilor. Deoarece vederea nu ii este foarte bine dezvoltata, contrastele puternice il vor ajuta sa se focalizeze asupra mediului onconjurator si ii vor mentine interesul pentru o perioada mai indelungata.
Nu-l sufoca cu prea multe jucarii – da-i cate o jucarie o data, prin rotatie. Prea multe il vor suprastimula si acest lucru va conduce spre confuzie.
Jocul nu este doar „joc” pentru bebelusi si copii. Este modalitatea prin care ei invata despre ceea ce exista in jurul lor – despre lume.
Jocul – Cateva reguli
- Tine seama de preferintele copilului. Jocul care iti place tie s-ar putea ca lui sa i se para neinteresant.
- Nu rade nicodata de rezultatele copilului tau, poate fi descurajant pentru el.
- Fii mereu alaturi de el si ajuta-l cand are nevoie, dar nu-i rezolva tu problemele, invata-l pe el sa le rezolve.
- Ajuta-l sa capete independenta prin joc, lasandu-l sa gaseasca singur o cale de rezolvare a problemei.
- Stimuleaza-l sa se joace si incearca sa diversifici jocurile.
Cum invata copilul tau sa se joace
- Doua luni: poate face o actiune voluntara deodata;
- Trei luni: recunoaste persoanele familiare, se opreste din plâns la vederea lor;
- Patru luni: se plictiseste daca este lasat singur;
- Sase luni: poate face actiuni voluntare in acelasi timp si una poate sa depinda de alta, de exemplu apasarea unui buton pentru a face o jucarie sa cânte;
- Sapte luni: cauta lucruri pe care le-a scapat;
- Zece luni: poate face mai multe actiuni voluntare in acelasi timp, poate gasi jucaria pe care o doreste, iubeste jocurile si cântecele de actiune care implica anticipare;
- Unsprezece luni: incearca sa se joace cu jocuri de diferite forme, dar e posibil sa arate frustrare daca o piesa nu se potriveste, e multumit când realizeaza ceva;
- Douasprezece luni: se joaca cu parintii, anticipeaza, se joaca cu lucruri care dispar (stie ca lucrurile exista chiar daca nu le vede);
- Optsprezece luni: se joaca alaturi de, dar nu cu, cineva de vârsta lui (dar se va juca cu un frate sau o sopra mai mare).
Majoritatea copiilor de 2-3 ani prefera sa se joace singuri sau cu adultii.
Parintii trebuie sa incerce sa participe ca simpli tovarasi de joc, sa nu se erijeze in conducatori. Camera in care era obisnuit (chiar si apartamentul) nu-i mai satisface nevoia de miscare si de spatiu. Parcul, curtea, gradina ii ofera in acest caz, conditii pentru a se desfasura (alearga, se catara, se tavaleste etc).
Daca este tinut in unele zile in casa, devine artagos, brutal, nu mai doarme ca inainte face zgomot, poate avea crize de plans. Asezat pe un scaun mai inalt, isi leagana mereu picioarele, se rasuceste in toate partile. Tentativele de a-l obliga sa stea linistit sunt un fel de pedeapsa.
Toti ai casei sunt datori sa „faca cu schimbul” la insotirea sau supravegherea lui.
In activitatea de joc a copilului se inregistreaza trecerea de la activitatea de joc-manuire la jocurile de imaginatie, in care intervin simboluri elementare si se incorporeaza scheme de conduita.
Copilul se preface ca telefoneaza, citeste, scrie, bea cu ceasca de cafea, adoarme ursuletul, face injectii mamei etc.
Este un stadiu nou, deoarece comporta mai mult decat o simpla imitatie. Mai intai copilul este capabil sa recunoasca simbolul pe care il reprezinta obiectul, precum si utilizarea sa: telefon, carte, ceasca etc. In al doilea rand copilul se identifica cu o persoana adulta, sau cu un frate sau cu o sora mai mare.
Are preferinte pentru unele povestiri, si cere sa-i fie repetate. Devine sensibil la muzica, la ritm, la melodie, Ia cantece pentru copii, la jocurile insotite de muzica. Cantati si dansati cu el!
Cu timpul, copilul cauta din ce in ce mai mult compania altor copii. Oricat ar incerca adultii, ei nu pot deveni un partener de joc potrivit copilului. Un copil se dezvolta armonios si se educa in contact cu alti copii.