Evolutia tehnico-stiintifica in societatea contemporana, pe linga aspectele pozitive legate de productie, are si un mare inconvenient: eliminarea efortului fizic si inlocuirea lui cu solicitarea neuropsihica. Pe masura ce stresul, sedentarismul juvenil se manifesta tot mai evident in viata cotidiana, mai multi oameni inteleg ca este necesara interventia activa a adultilor pentru asigurarea optimului de miscare a copiilor. Mediul si modul de viata actual au condus treptat la diminuarea miscarii naturale si spontane, copilul traind o buna parte din timp inchis in camere mici, lipsit de spatii corespunzatoare de joaca si plimbare.

Se nasc primele generatii de copii ai caror parinti au dus o viata sedentara; o mama a carei rezistenta este scazuta are sanse crescute de a da nastere unui copil lipsit de vigoare. In acest caz se recomanda chiar de la primele luni de viata ca miscarea sa reprezinte un important factor fortifiant. Diversitatea exercitiilor fizice este foarte mare – de la miscarile naturale de baza: mers, alergare, sarituri, aruncare, prindere, tirire, catarare etc. – la cele tehnice sau aplicative, cum sint: inotul, schiul, mersul pe bicicleta etc. Gimnastica in cursul primei copilarii Notiunea de gimastica a primei copilarii, cunoscuta sub denumirea de gimnastica sugarului, presupune o gama larga de manevre, tehnici, procedee si pozitionari ce pot influenta statica si dinamica corecta, care contribuie la formarea deprinderilor, la dezvoltarea armonioasa, dar si la calirea organismului si intarirea sanatatii. Forma si continutul exercitiilor trebuie adaptate in functie de virsta, grad de dezvoltare si alte caracteristici. Trebuie sa se tina seama ca la copilul mic, desi musculatura este formata in totalitate ea este redusa cantitativ si calitativ, ligamentele articulare sint fragile si abia schitate, miscarile lente si imprecise, muschiul oboseste repede. Tocmai de aceea se impune respectarea citorva regui.

Reguli generale
Majoritatea specialistilor recomanda ca programul sistematic de exercitii fizice sa inceapa in jurul virstei de 4 luni. Exercitiile constau in miscari simple, naturale, aplicate cu regularitate la aceleasi ore inainte de baie si de masa. La inceput durata sedintei este de 4-5 minute, ajungindu-se treptat pina la 10-15 minute. Pozitiile de lucru trebuie sa fie cit mai naturale, adecvate activitatilor, astfel incit copilul sa nu fie obligat sa stea in pozitii care nu ii fac placere. Masajul ar trebui sa fie adjuvant de baza. Reguli de executare Toate exercitiile se vor efectua incet, linistit, evitind miscarile bruste. Apucarea segmentului sa confere siguranta si libertate de miscare in articulatii. Exercitiile sa fie insotite de vocea calda si afectuoasa din partea celui care se ocupa de copil, sa-i vorbeasca in permanenta si chiar sa foloseasca o muzica adecvata.

Cerinte igienice
Masa si patura pe care se desfasoara exercitiile sa fie curate, comode, sa permita pozitionari si miscari corecte; cerintele igienice fiind obligatorii si din partea adultului (miinile si echipamentul). Temperatura camerei trebuie sa fie adecvata si constanta. Vara sa se lucreze in aer liber, intr-un loc cu umbra, ferit de curent. Toate exercitiile facute cu copilul trebuie sa fie insotite de verbalizarea adultului cu glas domol si ton afectuos, de exemplu: Vezi, e un inel. Uita-te! Bravo! L-ai vazut! Copilul e mingiiat, i se zimbeste. Sau: Uite jucaria! Ia-o! Hai, ia-o! Prinde-o cu mina! etc.

Perioada 4-5 luni

  1. Copilul se afla culcat pe spate, in patut, iar adultul lateral fata de el in asa fel incit sa fie vazut bine, urmarind sa obtina unele reactii: zimbet, gesturi, vorbindu-i permanent.
  2. Din aceeasi pozitie sau sezind intre perne, trebuie stimulat sa urmareasca cu privirea un obiect (inel) rosu pe care adultul il deplaseaza lateral, vertical, apoi circular.
  3. Din aceeasi pozitie, intinderea bratelor lent si simetric lateral.
  4. Din aceeasi pozitie, se fac cu picioarele miscari de indoire, revenire, rotatie.
  5. Din culcat pe spate, copilul este ridicat de adult, prin aplicarea miinilor sub omoplati apropiindu-l de el, picioarele copilului avind punct de sprijin pe adult.
  6. Copilul culcat pe pat este ajutat sa se rostogoleasca pe o parte si pe alta.
  7. Din aceeasi pozitie, adultul ii ridica progresiv membrele inferioare fara sa-i desprinda umerii si capul de pe suprafata de sprijin.
  8. Adultul plasat in fata copilului, cu bratele intinse, ii intinde degetul mare, tragindu-l spre pozitia sezind si stimulindu-l sa vina spre el.

Perioada 6-7 luni:

  1. Copilul, asezat pe scaunel si stimulat verbal, este determinat sa schiteze o miscare de indoire a trunchiului, prin chemarea lui pe nume de catre adult.
  2. Din aceeasi pozitie, copilului i se ofera diferite obiecte-stimul, din ce in ce mai mici, care se afla in mina adultului si pe care copilul trebuie sa le apuce cu minutele.
  3. Copilul culcat pe spate, iar adultul lateral fata de el, se duc bratele sus, cu cresterea treptata a amplitudinii.
  4. Copilul culcat pe spate, ridicarea membrelor inferioare atit cit sa formeze un unghi de 90 de grade cu trunchiul pe abdomen.
  5. Stimularea intoarcerii din culcat pe burta in culcat pe spate, prin prezentarea unei jucarii care ii atrage privirea copilului, apoi mina si restul corpului.
  6. Copilul culcat pe spate este stimulat verbal sa prinda doua degete de la fiecare mina, pe care i le intinde adultul, ajutindu-l astfel sa se ridice in sezind.
  7. Copilului din sezind cu picioarele intinse si cu o sustinere din lateral i se ofera obiecte-stimul pentru a le atinge, stimulindu-l sa se intinda.
  8. Articulatia gleznei este stimulata opunindu-i o usoara rezistenta cu palmele aplicate pe talpi.

Perioada 8-9 luni:

  1. Gesturile si actiunile copilului sint solicitate cu cuvinte simple si precise: asaza-te, cauta jucaria, tine, da-mi mina, favorizindu-i astfel identificarea actelor cerute, partile corpului implicate si participarea activa la program.
  2. Pentru stimularea prin contactul verbal se recomanda utilizarea formelor cunoscute si gesturilor de imitatie: bravo, pa, diferite mimici (tusit, plescait, suflat), acoperirea si descoperirea anumitor parti ale corpului: uite mina, urechea, nasul, gura etc. Pentru stimularea orientarii in spatiu i se poate cere sa se uite in diferite directii: uite sus, jos.
  3. Copilul este solicitat sa se aseze pe un scaunel cu ajutorul unei singure miini a adultului.
  4. Copilul este solicitat sa se tirasca pentru a inainta spre un anumit punct.
  5. Copilul este invatat sa treaca din pozitia in patru labe in pozitia pe genunchi.
  6. Copilul din pozitia sezind, sa atinga mina sau degetul adultului cu piciorul, stimulind verbal miscarile piciorului.
  7. Copilul este solicitat sa loveasca mingea, sa o impinga, sa o urmeze in deplasari, fiind sustinut de solduri si avind miinile libere.
  8. Din stind in picioare, fiind sustinut de adult, se executa miscari usoare de balans inainte-inapoi-lateral, cu deplasarea centrului de greutate de pe un picior pe altul.
  9. Incercarea insusirii unor notiuni ca: ia loc, pune jucaria, pune in cutie, da mina.