Nu doar nou-nãscutul se confruntã cu o lume nouã, ci ºi pãrinþiiacestuia, a cãror viaþã se schimbã profund odatã cu apariþia micuþului.Noii pãrinþi trec printr-una din cele mai mari schimbãri din viaþa lor:tranziþia la rolul de pãrinte. Bucuria venirii pe lume a bebeluºuluieste însoþitã în mod natural ºi de o mare anxietate, care poate fibeneficã, ajutând pãrintele sã se mobilizeze ºi sã se confrunte cu nouasa responsabilitate, sau poate duce la depresie atunci când devinecopleºitoare. Pãrinþii au nevoie în aceastã perioadã de tot atâta grijãdin partea altora, ca ºi copilul lor.
Deseori starea de depresiea pãrinþilor (pentru cã nu doar mama poate sã sufere de depresie, ci ºitatãl) îi face pe aceºtia indisponibili la solicitãrile bebeluºului. Eidevin incapabili de a rãspunde la cele mai importante ºi evidente nevoiale copilului, precum nevoia de hranã, de exemplu. Copilul se simtefoarte neajutorat în aceste situaþii ºi poate sã reacþioneze în douãmoduri: fie prin încetarea exprimãrii nevoilor sale la care pãrinþii nurãspund, fie prin manifestarea exageratã a acestora, devenind deosebitde insistent în solicitarea atenþiei pãrinþilor.
Depresiamamei poate afecta dezvoltarea limbajului copilului, ºi chiardezvoltarea creierului acestuia, deoarece starea de indisponibilitate oface sã îi acorde mai puþinã atenþie, sã se joace ºi sã vorbeascã maipuþin cu el. Specialiºtii au demonstrat chiar cã, dacã mama suferã dedepresie copilul poate sã aibã ulterior dificultãþi de învãþare sauprobleme comportamentale.
Modul în care aceastã stare dedepresie afecteazã comportamentul matern este destul de diferit,fiecare trãind experienþa în individualitatea ei. Au fost observateînsã douã stiluri dominante de interacþiune asociate depresieipostnatale, ºi anume stilul matern detaºat sau retras ºi stilulintruziv.
Mamele detaºate sau retrase se caracterizeazã printr-o atitudine nestimulantã ºi neimplicatã, aumai puþine reacþii pozitive faþã de copilul lor ºi îi învaþã mult maipuþine lucruri. Acestea nu rãspund nevoilor copilului lor, ceea ce ducela apariþia sentimentului de nesiguranþã.
Aºa cum aratãstudiile longitudinale, aceastã nesiguranþã a copilului duce lacreºterea stresului ºi a frecvenþei comportamentelor de evitare. Astfelel va deveni foarte închis ºi nu va mai interacþiona nici cu mama ºinici cu ceilalþi din jurul sãu, manifestând acelaºi pattern de rãspunsdiminuat.
Intervalul de vârstã 2-6 luni este o periadã criticã deoarece copilul îºi dezvoltã abilitãþile cognitive ºi sociale.
Esteimportantã acum calitatea interacþiunii lui cu mama, deoarece aceastacreeazã premizele pentru relaþiile sociale ale copilului pe termenlung. Lipsa interacþiunii, datoratã comportamentului insensibil, lipsitde cãldurã emoþionalã al mamei, poate duce la dificultãþi de comunicareîntre ea ºi copil.
Bebeluºii reacþioneazã în oglindã ladepresia mamei lor. Încep sã zâmbeascã mai puþin, plâng mai mult, suntmai retraºi ºi apatici, nu interacþioneazã cu mediul, se joacã puþin.Ei încep sã manifeste aceste reacþii ºi în comportamentul cu alþii,riscând sã dezvolte un stil perturbat de relaþionare socialã.
Mamele intruzivedevin prea implicate în relaþia cu copilul lor, suprastimulându-i. Eisuferã o diminuare a funcþiilor cognitive, sunt mai iritabili, maiagitaþi ºi trãiesc mai frecvent stãri de furie sau anxietate.
Copiii pot manifesta în consecinþã deficienþe de învãþare, având performanþe mai slabe la ºcoalã.
Copiiimamelor care manifestã aceste stiluri de interacþiune, indiferent cãsunt retrase sau intruzive, manifestã semne evidente de dezechilibru,dezvoltând în timp mai multe comportamente evitante ºi un nivel maimare de stres.
Tendinþe generale ale comportamentului parental asociate depresiei postpartum:
- Comportamente negative sau coercitive – sunt asociate cu stãri de iritablitate ºi ostilitate ale mamei în relaþia cu bebeluºul;
- Comportamente de detaºare sau neimplicare – caracterizate de o stimulare inadecvatã a copiilor, prin retragerea sau absenþa implicãrii mamei în relaþia cu copilul;
- Comportamente pozitive – care apar rareori. Se întâmplã însã ca mama, deºi aflatã în stare de depresie, sã poatã sã se joace cu copilul ºi sã manifeste faþã de el atitudini pozitive de îngrijire.
Cu cât depresia mamei este mai de lungã duratã, cu atât este mai semnificativ ºi impactul pe care îl are asupra copilului. Însã chiar ºi când starea mamei dureazã doar câteva luni, pot sã aparã consecinþe pe termen lung în anumite aspecte ale dezvoltãrii copilului, mai ales la nivel socio-emoþional. Aceste efecte sunt mai probabile la bãieþi decât la fete, deoarece bãieþii sunt mai vulnerabili în primii ani de viaþã la stresori fizici ºi emoþionali decât fetele.
Efectele depresiei postpartum asupra copiilor în diferitele stadii de dezvoltare:
| 0-1 ani | 1-3 ani | 3 ani |
| – sunt mai puþin activi – nervozitate – rãspund mai puþin la interacþiunea cu alþii – încep sã meargã mai târziu – manifestã mai puþine expresii faciale – puls crescut – vocalizeazã mai rar – dificultãþi în a interacþiona social ºi cu obiectele – greutate mai micã |
– predispoziþie la tulburãri emoþionale – manifestã probleme de comportament – întârzieri în dezvoltarea nervoasã – deficienþe de atenþie – relaþii dificile cu alþi copii – probleme de autocontrol – dezvoltã simptome care imitã comportamentul depresiv al mamei |
– cooperare redusã – agresivitate crescutã – activitatea cerebralãsugereazã depresie cronicã – capcitate redusã deînþelegere verbalã – expresivitate redusã alimbajului – probleme de comportament – performanþe slabe laactivitãþile necesare pregãtirii pentru ºcoalã |
Psiholog Simina Angelescu
Cabinet Individual de Psiholgie
Tel: 0740 100 601