Ideea conform cãreia inteligenþa este determinatã strict de înzestrarea geneticã a copilului a fost abandonatã de mult timp, demonstrându-se rolul deosebit al mediului ºi educaþiei asupra dezvoltãrii cognitive a copilului. Specialiºtii au arãtat însã cã inteligenþa rãmâne la un anumit nivel dacã mediul în care creºte copilul este stabil, lipsit de variaþii.

Cu cât ambianþa este mai stimulantã ºi creeazã mai multe provocãri pentru copil, cu atât sistemul sãu nervos se dezvoltã mai mult ºi creeazã mai multe conexiuni neuronale pentru a face faþã optim solicitãrilor mediului. Cercetãrile au arãtat chiar cã neuronii neutilizaþi vor fi eliminaþi de sistemul nervos, care pãstreaza astfel doar celulele active.

Cum pot avea un bebeluº inteligent? 

Oferindu-i cât mai multe experienþe, cât mai multe opotunitãþi de a acþiona ºi de a învãþa astfel despre sine ºi despre lume.
Pãrinþii pot face acest lucru chiar din primele zile de viaþã ale bebeluºului. Este important sã cunoascã însã faptul cã bebeluºii au un mod foarte diferit de a percepe ºi înþelege lumea decât adulþii. Ei depind de mijloacele senzoriale ºi motorii de învãþare ºi înþelegere a mediului lor. În primii doi ani de viaþã, acþiunea este modalitatea dominantã a copiior de a relaþiona cu mediul. Deºi au capacitãþi motrice mult mai reduse decât copiii mai mari, pentru bebeluºi miºcarea este mult mai importantã.

Experienþa fizicã este unul dintre factorii principali în dezvoltarea mentalã a bebeluºului. “Activitatea fizicã, din perioada copilãriei ºi pe parcursul întregii vieþi, joacã un rol important în crearea reþelelor de celule nervoase care sunt de fapt esenþa învãþãrii” afirmã neurofiziologul Carla Hannaford în cartea sa despre rolul miºcãrii în dezvoltarea inteligenþei (Smart Moves: Why Learning Is Not All in Your Head). Datoritã faptului cã activeazã conexiunile celulelor nervoase în întregul corp, miºcarea transformã corpul, nu doar creierul, într-un instrument al învãþãrii. 

Bebeluºul trebuie sã intre în contact fizic cu mediul în care trãieºte, cu obiectele ºi persoanele din jurul sãu. Ceea ce va descoperi ºi învãþa în primele luni de viaþã se va face prin intermediul corpului ºi simþurilor sale.

Jocul pãrinþilor cu bebeluºul este astfel cel mai important mod de a stimula învãþarea lui.

Pânã la 4 luni bebeluºul este preocupat de descoperirea propriului corp. El petrece mult timp studiindu-ºi cu mare interes mînile. De asemenea urmãreºte cu privirea obiectele care i se aratã, dar este foarte interesat de feþele persoanelor dragi lui, precum ºi de sunetele pe care le scot acestea. Jocurile trebuie sã implice întregul corp al copilului, ºi sã stimuleze toate simþurile prin care el percepe mediul.

Copilul nu este capabil acum sã înþeleagã reguli, dar poate sã simtã starea emoþionalã ºi dispoziþia pãrinþilor. De aceea atingerea blândã, comunicarea cu voce caldã, zâmbetul pãrintelui, vor fi mijloace de provocare a copilului la învãþare ºi descoperire.

Câteva jocuri simple de miºcare, dar deosebit de benefice pentru cunoaºterea propriului corp, pe care pãrinþii le pot pune în aplicare, sunt urmãtoarele:

  • Aºezaþi bebeluºul pe spate ºi ridicaþi-i mâinile la ceafã ºi apoi coborâþi-le de-a lungul corpului.
  • Îndoiþi picioarele pânã la nivelul pieptului ºi apoi întindeþi-le în poziþia normalã.
  • Masaþi uºor braþele ºi picioarele.
  • Atingeþi palmele bebeluºului una de celalatã, apoi tãlpile.
  • Atingeþi mânuþa cu piciorul opus.
  • Balansaþi uºor copilul aºezat pe o parte pe braþul dvs, cu spatele la dvs, spre stânga ºi dreaptã, în faþã ºi în spate, aplecaþi-vã ºi ridicaþi-vã uºor.
  • Alternaþi poziþia pe spate cu cea pe burticã. Pentru a stimula copilul sã fie activ în acesatã poziþie, puteti sã va aºezaþi la nivelul lui, aºa încât sã vã poatã vedea ºi sã îºi îndrepte atenþia spre dvs. De asemenea puteþi sã plasaþi o jucãrie în faþa lui ºi sã îl încurajaþi sã o apuce, sau sã aºezaþi jucãrii în cerc în jurul lui, pentru a-l stimula sã se miºte în diferite direcþii.

Toate aceste simple miºcãri de gimnasticã ºi deplasare trebuie însoþite de explicaþii verbale, prin denumirea pãrþilor corpului miºcate ºi a acþiunilor. Ele vor stimula capacitatea bebeluºului de a-ºi simþi, cunoaºte ºi controla propriul corp, ºi de a conºtientiza spaþiul ºi poziþia sa în mediu.

Trebuie sã þinem cont de ritmul sãu. Capacitatea de a fi atent este cu atât mai micã cu cât copilul este mai mic. Pãrinþii trebuie sã fie atenþi la momentele în care copilul nu mai manifestã interes pentru joc, la semnele de obosealã sau discomfort. Jocul trebuie continuat doar atâta vreme cât copilul este disponibil sã participe cu plãcere.

Pentru a stimula dezvoltarea intelectualã a copilului nostru este esenþial sã cunoaºtem mecanismele mentale ºi specificul dezvoltãrii lui cognitive. În acest fel putem sã îmbogãþim experienþa senzorialã a copilului prin jocuri care sã fie adaptate capacitãþilor lui, care sã nu îi depãºeascã nivelul de înþelegere ºi sã îl frustreze, sã nu îl plictiseascã ºi sã nu îl oboseascã.

Referinþe:
Bacus, A., Jocuri pentru copii de la o zi la 6 ani, Ed. Teora, Bucureºti, 2007
Schaffer, H.R., Introducere în psihologia copilului, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2005

Psiholog Simina Angelescu
Cabinet Individual de Psiholgie
Tel: 0740 100 601