Memoria este chintesenta experientei umane fara de care nu putem progresa, nu putem invata prin experienta, nu ne putem dezvolta identitatea personala. Memoria si invatarea sunt interdependente: invatarea depinde de memorie si in acelasi timp invatarea este dovada existentei memoriei.

In mod traditional, psihologia plaseaza inceputurile memoriei la varsta de 3 ani deoarece foarte putini oameni au capacitatea de a avea amintiri constiente inainte de aceasta varsta. Cu toate acestea, un volum mare de studii (cercetari) demonstreaza ca memoria exista inca din primul an de viata si chiar in perioada prenatala. Unii copii isi reamintesc spontan evenimentul nasterii (chiar aspecte tinute secret fata de ei), dar exprimarea acestor amintiri este amanata pana cand ei pot sa vorbeasca. Inainte de a folosi cuvintele, ei isi pot exprima amintirile non-verbal utilizand desene, folosind pantomima, aratand anumite zone de pe corp, sau reproducand sunetele unor dispozitive utilizate la nastere (cum ar fi aparatele de aspiratie). Acesti copii ne avertizeaza asupra faptului ca memoria si invatarea precoce sunt reale.

Este surpinzatoare documentatia privind memoria si invatarea fatului cu cateva luni inainte de nastere. A fost posibil sa aflam aceste lucruri prin observatia directa a comportamentului fetal utilizand ecografia. In cazul gemenilor, se observa dezvoltarea anumitor gesturi si obiceiuri la varsta gestationala de 20 de saptamani care persista si in viata lor postnatala. Intr-un caz, au fost vazuti, in perioada prenatala, un frate si o sora cum se jucau lipindu-si obrajii unul de celalalt prin membrana separatorie. La un an, jocul lor favorit era sa se aseze de-o parte si de alta a perdelei, chicotind, razand, atingandu-se, jucandu-se prin intermediul perdelei. Parintii interesati de comunicarea prenatala i-au invatat pe copii lor nenascuti „jocul loviturii cu piciorul”. Cand copilul se misca si loveste, parintii ating abdomenul mamei si spun : „loveste, copile, loveste!” Dupa ce copilul loveste, ei ating abdomenul in alt loc si fac din nou invitatia, iar copilul loveste chiar in locul indicat.

Anthony DeCasper de la Universitatea din Carolina de Nord a facut un experiment care a devenit faimos : mai multor femei gravide li s-a indicat sa citeasca o anumita poveste « pisica din palarie » la intervale regulate, inainte de nastere. La nastere, copiilor li se dadea posibilitatea sa asculte vocea mamei spunind povestirea numai daca sugeau cu o anumita viteza un san artificial. Dupa cateva incercari, ei puteau sa suga la orice viteza li se cerea numai ca sa auda povestirea spusa de mama lor. La fel, anumite pasaje de muzica pe care au ascultat-o cu regularitate in perioada prenatala au fost identificate si preferate imediat dupa nastere. Intr-un experiment mai recent, cateva femei gravide din Franta au citit o poezioara pentru copii cu regularitate intre saptamana 33 si 37. La sfarsitul acestei perioade (fiind inca in uter), copiii au aratat ca au capacitatea de a invata si memora aceste rime comparativ cu altele pe care nu le mai auzisera inainte.

Copiii invata limba materna inainte de a se naste. Acest lucru este posibil deoarece auzul se dezvolta la varsta gestationala de 16 saptamani. Vocea mamei ajunge la uter cu putine distorsiuni deoarece undele sonore trec direct prin corpul ei. Invatarea limbii materne inca din perioada prenatala a fost demonstrata prin spectroscopie acustica, care da posibilitatea elaborarii unor portete detaliate ale sunetelor similare cu amprentele digitale. La varsta gestationala de 27 de saptamani, plansetul copilului deja contine ceva din maniera de a vorbi, din ritmurile si din caracteristicile vocii materne. Reactiile nou-nascutilor la limbaj se bazeaza pe sunetele auzite in uter. Bebelusii francezi prefera sa priveasca persoanele care vorbesc franceza iar bebelusii rusi prefera sa urmareasca persoanele care vorbesc rusa.

Dovezi neasteptate ale invatarii si memoriei prenatale provin de la studii ale gustului si mirosului. Pana de curand se considera ca olfactia este posibila numai in prezenta aerului si din aceasta cauza se considera ca invatarea mirosurilor nu era posibila in perioada prenatala. In prezent este recunoscuta interactiunea complexa a chemoreceptorilor la nivelul uterului. Multi compusi chimici, incluzand pe cei prezenti in dieta mamei, trec prin placenta si ajung intrauterin la copil, in timp ce altii trec in capilarele mucoasei nazale. Prin respiratia si inghitirea lichidului amniotic, bebelusul devine familiarizat cu dieta mamei, cum ar fi de exemplu, usturoiul. Chiar inainte de expunerea la mirosul laptelui de san, bebelusii deja cunosc si prefera laptele propriei lor mame. Schimbarile abrupte in dieta mamei in perioada perinatala pot produce confuzie bebelusului si pot afecta suptul.

Evenimentele traumatice din unitatile de terapie intensiva pentru nou-nascuti sunt imprimate adanc in memorie si pot afecta adultul de mai tarziu, capatand forma fricii. Edward, care s-a nascut prematur si a intrat in sectia de terapia intensiva pentru nou-nascuti la varsta de 29 de saptamani, a invatat sa se teama de sunetul si vederea benzii adezive. A invatat acest lucru dupa experienta smulgerii a mici bucati din pielea sa in timpul indepartarii padelelor monitorului. Ca tanar adult, teama de banda adeziva inca mai persista.

Copiii pot invata starea emotionala a mamei lor. Experimente efectuate in Australia au revelat faptul ca bebelusii nenascuti au participat la supararea mamelor lor cand acestea au urmarit timp de 20 de minute un fragment dintr-un film hollywoodian cu un efect perturbator. Cand au fost expusi la 3 luni dupa nastere, un timp scurt la aceeasi pelicula, au aratat recunoasterea experientei invatate anterior. Studii efectuate in cazul a o mie de copii ale caror mamei au suferit diferite grade de depresie in timpul sarcinii, au manifestat si ei depresie la nastere, proportional cu scorurile de depresie obtinute de mame.

Mesajul important adus de toate aceste descoperiri este ca memoria si invatarea par sa reprezinte o caracteristica naturala a fiintei umane inca de la inceputul celor noua luni petrecute in uter si primii ani ai copilariei, definiti ca perioada dinaintea aparitiei vorbirii. Poate ca cea mai mare surpriza este ca viata in uter este extrem de activa si interactiva iar uterul, este de fapt, o scoala !