A avea un talent deosebit sau cunostinte exceptionale este un lucru neobisnuit chiar si la adulti, dar cand ele apar la copii de cativa anisori, intreaga lume este uimita, luata prin surprindere, atrasa ca de un magnet. Povestile copiilor supradotati apar in ziare, la stiri si sunt atat de discutate tocmai fiindca aceste cazuri sunt rare. Dar ele exista. Copii de sapte ani care citesc carti de fizica cuantica, copii de trei ani care vorbesc fluent patru limbi, sahisti de 8-9 ani care inving mari maestri internationali, sau artisti care abia merg in picioare dar picteaza, canta sau compun mai bine decat adultii din jur. Toate acestea sunt cazuri reale si nu trebuie sa ne uimeasca.

Una dintre primele persoane care si-a dedicat viata copiilor supradotati a fost doctorul American Lewis Terman, unul dintre inventatorii testului standard de inteligenta. Doctorul a studiat natura inteligentei si era ferm convins ca testarea inteligentei este primul pas catre descoperirea micilor genii. Cel mai cunoscut studiu al sau isi propunea sa urmareasca 1500 de copii supradotati pe durata intregii vieti.

Pentru a-si gasi subiectii, Terman si-a trimis colegii in intreaga tara. Ei cereau invatatorilor si profesorilor sa numeasca cei mai inteligenti doi copii din clasa, pe cel mai tanar si pe cle mai in varsta, apoi ii supuneau pe acestia unor teste de inteligenta. Mai putin de 1% din copiii testati reuseau sa obtina un scor de peste 145, deci Terman s-a ocupat de cei care reuseau sa ajunga la peste 140. Interesant este ca adesea copiii care reuseau sa obtina un scor mare la testele de inteligenta erau cei mai tineri din clasa, ceea ce inseamna ca abilitatea de a invata odata cu copiii mai mari este un prim indicator al unei inteligente peste medie. Terman a testat si fratii copiilor recrutati in programul sau si a descoperit ca majoritatea erau la fel de inteligenti. Intr-o familie, toti cei cinci copii au fost considerati supradotati.

Copiii lui Terman, cum au inceput sa fie numiti, erau mai sanatosi decat ceilalti, desi in acel moment se credea ca cei supradotati nu sunt decat niste ciudati cu probleme de adaptare sociale sau suferinzi de boli mintale. Terman a constat ca multi din copiii sai au obtinut succese in viata: au terminat facultatea cu mult mai devreme decat ceilaltii copii, au obtinut locuri de munca bune, au castigat mai multi bani. Trei dintre ei au devenit membrii in Academia Americana de Stiinte, iar 81 dintre ei au devenit faimosi intr-un domeniu sau altul. Copiii lui Terman au obtinut 300 de patente de inventii si au scris 200 de carti.

Dar viata nu a fost roz chiar pentoru toti. Terman a constatat cu surprindere ca un IQ enorm nu-ti asigura neaparat succesul in viata. Au fost si copii supradotati care au parut sa-si piarda calitatile la varsta adulta. Nu au reusit sa-si pastreze locurile de munca, au devenit mediocri, unii s-au luptat cu bolile mentale sau cu alcoolismul. Cel putin 22 dintre copiii lui Terman s-au sinucis. Doctorul nu a reusit sa-si dea seama de ce unii copii supradotati au reusit in viata, iar altii nu. Cert este ca un IQ mare nu-ti garanteaza succesul in viata, asa cum un IQ mic nu-ti aduce neaparat esecul. Printre copiii refuzati de Terman in timpul cautarilor sale s-au aflat si doi viitori laureati ai Premiului Nobel.
 Ce face un copil sa fie supradotat?

Majoritatea celor care au studiat subiectul sunt de accord ca exista o componenta genetica. Copiii lui Terman au avut la randul lor urmasi supradotati. 

Dar chiar si in cazul in care taletul copilului este concentrat pe un anumit domeniu, se va constata ca exista deja un precedent in familie. De multe ori interesul unui parinte sau al amandorura pentru un anumit domeniu ii ajuta sa recunoasca si sa incurajeze un copil dotat in domeniul respectiv. Tiger Woods, faimosul campion de golf, s-a nascut cu un talent exceptional, dar daca tatal sau nu ar fi fost pasionat de golf, probabil ca talentul ar fi ramas nedescoperit. 

Dar in afara de aceasta componenta genetica nu se stie prea mult despre biologia inteligentei. Cativa specialisti au sugerat ca persoanele supradotate au anumite zone ale creierului mai dezvoltate decat la oamenii obisnuiti, de exemplu la sportivi este mai dezvoltata zona care controleaza abilitatile motorii, dar nu se stie daca un copil sportiv s-a nascut cu abilitati motorii peste medie sau le-a castigat in timp, prin antrenament. Acelasi lucru este valabil in cazul copiilor pasionati de arta sau de stiinta.
Concluzia este ca nimeni nu poate sti cu siguranta de ce unii copii sunt supradotati iar altii nu.

De ce un domeniu si nu altul?
In aproape toate domeniile au existat pana acum copii supradotati, dar in unele au fost mai multi decat in altele. De exemplu, in arte sunt mai putini copii supradotati, iar copiii-autori sunt si mai putini. In SUA a existat un baietel care scria piese de teatru dar, desi manuia cuvintele cu mare talent, piesele lui erau despre super-eroi, iar limbajul lui nu putea fi confundat cu acela al unui adult. Din contra, copiii muzicieni, ca violonista Mi Dori, sau copiii sportivi, ca patinatoarea Tara Lipinski, au fost capabili sa concureze cu adultii inca de la varste fragede. Copiii pot ajunge la nivelul adultilor in domenii foarte structurate, cu seturi concrete de reguli. Copiii supradotati par sa fie atrasi in special de domenii ca muzica, sahul, care se bazeaza pe reprezentari simbolice legate intre ele prin tipare fixe. Domeniile care au scopuri mai “deschise”, precum scrisul sau cercetarile stiintifice, necesita o gandire abstracta, ceea ce le face dificile pentru copii.

Ce facem cu un copil supradotat?
Primele studii despre copiii supradotati i-au ajutat pe parinti sa-si faca o idee despre acest fenomen. Cel mai important este sa maximizam potentialul copiilor. Studiind povestile altor copiii supradotati putem trage anumite concluzii. De exemplu, acum se stie ca un copil foarte inteligent trebuie ajutat sa sara peste o clasa sau doua la scoala, altfel, plictiseala din clasa il va face sa-si piarda interesul pentru scoala. Studiul doctorului Terman a aratat clar ca micutii supradotati au frati supradotati, deci parintii care au deja un copil foarte inteligent, trebuie sa-l urmareasca si pe fratele sau mai mic, altfel talentului lui poate trece neobservat.

Orice copil supradotat trebui permanent incurajat, motivat, stimulat. Curiozitatea lui pentru un domeniu sau altul trebuie mentinuta, cultivata in permanenta si incurajata.
Pe de alta parte, parintii copiilor aparent mediocri nu au de ce sa-si faca griji. Multi dintre oamenii faimosi, care au schimbat ceva in lume nu au avut o copilarie marcata de genialitate. Mozart a fost un copil supradotat, Beethoven a fost un copil aparent mediocru, dar amandoi au ramas in istorie.

Exemple de copii supradotati:

Sho Yano a inceput facultatea la 9 ani si a terminat-o summa cum laudae la 12 ani.

Ruth Lawrence a fost cel mai tanar student admis la Oxford (la 11ani).

Akrit Jaswal a fost cel mai tanar student la o universitate din India. La varsta de 7 ani deja era medic si facea prima interventie chirurgicala.

Avicenna stia Coranul pe de rost la 10 ani.

Alexandra Nechita a avut prima expozitie individuala de pictura la 8 ani.

Gregory R. Smith a inceput studiile universitare la 10 ani, iar la 12 ani era nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.

John Stuart Mill cunostea mai multe limbi moarte la varsta de 8 ani, iar la 12 ani studia filosofia scolastica.

John Barratier vorbea sase limbi straine la 11 ani.

Tiger Woods a castigat primul turneu international de golf, la varsta de opt ani.