Nici nu a implinit bine doi ani, ca micutul tau a invatat sa se impuna, sa strige atunci cand nu-i convine ceva si sa planga din toata inima atunci cand se crede „nedreptatit”. Acest comportament va aduce la disperare si vi se pare un semn de rau augur pentru viitor. Linistiti-va! Lucrurile nu stau chiar atat de rau. Copilasul invata in aceasta perioada sa-si afirme personalitatea si asta nu-i deloc o veste proasta.
Un semn de maturitate
Psihologii sustin ca ar trebui sa fiti, macar in adancul sufletului, daca nu fatis, mandra de copilul dumneavoastra. De ce? Pentru ca sistematica sa opozitie fata de dorintele dumneavoastra nu inseamna altceva decat ca bebe incepe sa se maturizeze din punct de vedere psihoafectiv. Chiar daca pentru dezvoltarea sa este foarte important ca parintii sa-i fixeze limite, si opozitia sa este la fel de importanta. Astfel, se nasc un dialog si o infruntare permanente, dar cu efecte bune pe termen lung. Atunci cand spune „nu”, o face pentru a va demonstra ca si el poate sa refuze. Va imita si astfel incepe sa-si defineasca propria personalitate.
Lucrurile pe care le invata in aceasta perioada ii dezvolta identitatea de sine si personalitatea. In acelasi timp va pricepe ca trebuie sa se conformeze regulilor societatii: parintilor, bunicilor, educatoarei etc.
Atitudinea „rebela” a copilului este o situatie cu care parintii se vor confrunta de-a lungul dezvoltarii copilului. In fiecare etapa, acesta va invata noi strategii de a se impune, va invata ca are noi responsabilitati si va deveni din ce in ce mai autonom.
Misiune (aproape) imposibila
Este dificil sa fii parinte, asta e limpede. Cu atat mai mult cu cat, un bebe linistit si cuminte, se transforma sub ochii dumneavoastra intr-un mic tiran. Se impune o disciplinare rapida. Si totusi, nu va temeti sa-i aratati celui mic afectiunea pe care o simtiti pentru el. Nu fermitatea si duritatea dau rezultate, ci imbinarea lor cu dragostea si dovezile de afectiune. Mai ales ca, la originea revoltei copilasului se ascunde, de fapt, dorinta de a placea.
Nu va dati in laturi de la a-i impune limitele corecte, dar nici nu exagerati cu duritatea. Expertii afirma ca, cu cat interveniti mai tarziu in indreptarea tendintelor sale dictatoriale si cu cat il lasati sa-si faca de cap un timp mai indelungat, cu atat mai greu va intelege cel mic care este calea corecta.
Impuneti limite
Dupa anumiti specialisti, chiar revolta si refuzul copilului sunt semnul unei certe nevoi de a i se impune limite. Daca acestea intarzie sa apara in universul sau si sa-i ordoneze viata, copilul va incepe sa devina nesigur. Va fi mai agitat, mai nervos, iar provocarile sale vor creste continuu. Numai ordonarea lumii cunoscute prin limitele impuse de adulti ii vor arata celui mic ca este cu adevarat iubit.
Flexibilitate de ambele parti
Este recomandabil ca, in regulile pe care le stabiliti, sa dati dovada de suplete si intelegere. Pentru un copilas, principiile care nu se negociaza sunt inacceptabile si nedrepte. De aceea, este o greseala sa aveti reguli prea stricte, mai ales in domenii care tin de alegerea sa personala (jucariile preferate, hainutele cu care iese afara etc.).
Nu va temeti sa schimbati si sa adaptati regulile pentru a se potrivi dorintelor celor doua tabere.