Descoperit de catre Sigmund Freud, indelung dezbatut si analizat in literatura de specialitate, in maniera pro sau contra, complexul Oedip este astazi cunoscut de multa lume si utilizat atat de specialisti cat si de nespecialisti, atunci cand vine vorba despre comportamentul copiilor, despre conflictele psihice ale adultilor, despre relatia primordiala cu parintii.
Legenda lui Oedip si a Electrei
Conceptul de “complex al lui Oedip”, are la baza o legenda a Greciei antice, scrisa de Sofocle, in care personajul principal, Oedip, fiul regelui din Teba, Laios, este abandonat la nastere de catre parintii sai din cauza unei preziceri a Oracolului, conform careia acest copil le va aduce numai necazuri. Temandu-se ca ceea ce li s-a prezis se va indeplini, ei decid sa renunte la copil. Oedip este gasit si adoptat de catre o familie, pe care o paraseste la maturitate. In timpul calatoriei, el isi intalneste tatal, pe care, in urma unui conflict, il ucide, fara a sti cine este acesta. Ulterior, o cucereste pe sotia tatalui, Iocasta, cu care se casatoreste. Afland la un moment dat ca aceasta este mama sa, el se pedepseste pentru pacatul comis, orbindu-se. Acest concept este aplicabil in cazul copiilor de gen masculin, corespondentul sau feminin fiind complexul Electra. Pentru explicarea acestui complex, Freud recurge din nou la legendele Greciei antice, unde Electra, fiica Clitemenstrei si a lui Agamemnon, il convinge pe fratele sau Orestes sa-i ucida mama si pe iubitul acesteia, pentru a razbuna uciderea tatalui ei.
Ce intelegem prin complex Oedip?
Conform conceptiei parintelui psihanalizei, Sigmund Freud, faza complexului oedipian la baieti sau Electra la fete, este o etapa normala in dezvoltarea copilului, anormalitatea intervenind atunci cand conflictul psihic nu este rezolvat si depasit cu succes, avand loc o fixatie a copilului la aceasta faza.
Preocupat de dezvoltarea sexualitatii infantile, Freud ajunge, in studiile sale, la cateva concluzii:
- Sexualitatea copilului este prezenta inca de la nastere, avand ca scop in sine obtinerea placerii, nu reproducerea, care este caracteristica adultului;
- Sexualitatea infantila este “autoerotica”, neavand nevoie de un obiect exterior propriului corp;
- Ea isi atinge scopul de procurare a propriei placeri prin anumite comportamente de excitare a zonelor erogene, exhibitionism, voaiorism, cruzime, etc.
- Dezvoltarea psihosexuala a copilului se dezvolta in etape.
Etapele sau stadiile acestei dezvoltari sunt:
- Stadiul oral, in primul an de viata, in care zona erogena principala este gura. Copilul obtine placerea prin intermediul actului hranirii;
- Stadiul sadic-anal, in cel de-al doilea an al vietii, in care zona erogena principala este cea anala. Activitatea sexuala se sprijina, in aceasta etapa, pe functia excretorie. Modul in care se realizeaza educarea toaletei in aceasta etapa este foarte important pentru dezvoltarea ulterioara a copilului;
- Stadiul falic este cuprins in intervalul 3-6 ani, si este momentul cel mai important al dezvoltarii psihosexuale a copilului. In acest stadiu, zona genitala devine pentru prima data zona erogena principala, din acest motiv, in antropologie, aceasta etapa fiind denumita si “mica pubertate”. Este momentul in care complexul Oedip atinge punctul culminant, urmat, in cazul unei dezvoltari normale, de declin. In forma sa pozitiva, complexul se manifesta prin iubire si dorinta sexuala fata de parintele de sex opus, si ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Copilul isi doreste inconstient sa indeparteze parintele de acelasi sex, pentru a-i lua locul. In forma sa negativa, dragostea si atractia se manifesta fata de parintele de acelasi sex, cu rivalitate fata de parintele de sex opus, pe care copilul doreste sa-l inlature. Un rol important in declinul acestui complex, in renuntarea la iubirea pentru parintele de sex opus il joaca “complexul castrarii”-teama inconstienta copilului ca tatal se va razbuna pentru faptul ca doreste sa il inlature, castrandu-l. Aceasta duce la renuntarea la rivalitate si la mama ca obiect al dorintei incestuoase, si identificarea cu tatal. Rezolvarea acestui conflict marcheaza inceputul perioadei urmatoare;
- Etapa de latenta, care intervine intre 6-7 ani si dureaza pana la debutul pubertatii, fiind caracterizata de declinul sexualitatii infantile, careia ii iau locul preocuparile intelectuale, morale, estetice.
Cum il recunoastem si cum il gestionam?
Observand comportamentul copilului, putem detecta prezenta acestui complex.
Copilul face afirmatii de genul :”cand o sa fiu mare o sa ma casatoresc cu mama/tata”, “eu vreau sa fiu sotul mamei”. In acelasi timp, comportamentul de respingere fata de parintele de acelasi sex devine evident, copilul recurgand uneori la adevarate “crize de nervi” cand observa apropiere fizica intre parintii sai. El face tot ce ii sta in putinta pentru a atrage atentia parintelui de sex opus. In aceste cazuri este important sa i se explice copilului, cu blandete, ca are parte de toata iubirea si atentia parintilor sai, insa mama si tata au nevoie uneori de momente in care sa fie impreuna. Parintele de acelasi sex poate distrage atentia copilului implicandu-l in activitati placute, pe care sa le desfasoare impreuna.
Este bine cunoscuta preferinta baietilor de a dormi cu mamele si dificultatile intampinate de acestea de a pune limite si de a se separa de copil. In multe cazuri se intampla ca pana la varste mari, baiatul sa continuie sa doarma cu mama, tatal fiind “expulzat” in alta camera. Viata de cuplu are de suferit, intrand in declin. Este important ca mama sa obisnuiasca copilul sa doarma singur in patut inca din primul an de viata, avand mereu grija sa fie prezenta pentru el ori de cate ori are nevoie.
Prelungirea perioadei in care cei doi dorm impreuna poate duce la incapacitate de separare mai tarziu, si confuzie de roluri-copilul ajunge sa considere ca este dreptul sau, iar cand parintii doresc sa doarma impreuna, se simte nedreptatit si protesteaza.
De asemenea, este important ca parintele de sex opus sa inteleaga ce se intampla cu copilul, pentru a nu raspunde agresiv ostilitatii sale, sau pentru a nu intra in competitie cu acesta.
Daca tatal, vazandu-se respins de baiat, va reactiona in acelasi fel, acest lucru va accentua reactia de respingere a copilului, care va intra intr-un conflict cu autoritatea, care se poate repercuta asupra modului in care va stabili relatii mai tarziu.
Oricare este comportamentul copilului, daca parintii il trateaza cu tact, intelegere si caldura , trasandu-i limite cu blandete, dezvoltarea sa emotionala are toate premizele unui traseu normal, armonios.
Acest articol face parte din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”