Anxietatea, se spune ca este o stare emotionala de tensiune nervoasa, de teama, de intensitate mare, legata de un obiect care nu este bine diferentiat si, deseori, cronica. Teama este o stare in care obiectul este cunoscut de subiect, pe cand in cazul anxietatii obiectul nu este bine distins.
Dupa parerea pshihiatrilor, comportamentul anxios se poate manifesta inca din leagan:
Daca mediul familiar este, in mod fundamental, nesigur, sugarul isi construieste un model despre sine si despre ceilalti bazat pe o stare de alerta permanenta. Din contra, prezenta mamei si comportamentul linistitor al acesteia (contact, leganat, voce calduroasa, suras) amplifica sentimentul de siguranta.
Diferitele manifestari ale anxietatii
Episodul angoasei acute (anxietate acuta paroxista)
Este un acces brutal de anxietate difuza, care nu se fixeaza asupra nici unui obiect precis. Subiectul este invadat de un sentiment intens de teama, o impresie de catastrofa iminenta si nedefinita, care depaseste orice posibilitate de linistire sau de rationament. Aceasta stare poate cauza o agitatie intensa sau, din contra, o inhibitie motorie. De asemenea, este insotita de manifestari vegetative.
Paroxismul anxios
Episoadele pot dura de la cateva minute pana la una sau doua ore. Apar brusc, copilul pare ingrozit si buimac. Se manifesta prin neplaceri somatice diverse, tremuraturi, varsaturi, transpiratie. Cu cat copilul este mai mic, cu atat contextul somatic este mai bogat.
Accesele de angoasa la copil survin, deseori, ca urmare a unui eveniment traumatizant care-i trezeste temeri, mai mult sau mai putin inconstiente, de pericol corporal, abandon sau pierdere a dragostei; micutul vede acest eveniment ca pe o pierdere a controlului.
Atacul de panica
Episoadele de acest tip sunt, deseori, imprevizibile, nu survin imediat inainte sau dupa o expunere la o situatie care provoaca anxietate. Sunt de scurta durata, de intensitate mare si recidiveaza.
Anxietatea este, deci, exprimata prin manifestari fizice: agitatie dezordonata, tahicardie, ameteli, tremuraturi, paloare, decolorare a buzelor
Anxietatea cronica
Se observa o tulburare mai mult sau mai putin permanenta care poate disparea atunci cand copilul este cu parintii sai sau, din contra, in afara casei (cu prietenii). Aceasta anxietate se accentueaza, uneori, in anumite momente ale zilei (la trezire sau la apropierea noptii). Situatiile noi, neprevazute (consultatii medicale) sunt susceptibile de a creste nivelul de anxietate.
Acest tip de anxietate se traduce, deseori, de catre anturaj, ca o suita de refuzuri, de capricii. Semnificatia comportamentului copilului care sufera de anxietate cronica este mult timp prost inteleasa de ceilalti.
Aceste comportamente sunt absolut normale la copiii foarte mici, dar dobandesc o valoare de diagnostic incontestabila atunci cand se perpetueaza.
Anxietatea cronica se poate manifesta si atunci cand copilul nu are nici o ocupatie (nu are activitate). Copilul care sufera de anxietate pastreaza dorinta de a se juca, dar ii este dificil sa-si organizeze jocul. Trece de la o activitate la alta, se plictiseste rapid.
Ipohondria
Unii copii isi manifesta anxietatea prin lamentari ipohondre. Aceste lamentari transmit temeri in legatura cu corpul lor, integritatea si functionarea acestuia si sunt, deseori amplificate de ingaduinta persoanelor din mediul ambiant in care traiesc.
Se pare ca acest tip de vaicareli, care exprima la copil o anxietate cronica, nu pot deveni durabile fara concursul anturajului.
Cea mai buna modalitate de a te confrunta cu acest tip de anxietate consta in reducerea agentilor stresori si cresterea capacitatii de confruntare cu acestia. Printre modalitatile de reducere a stresului, enumeram renuntarea la un curs, reducerea orelor de lucru la serviciu sau refuzarea unor obligatii sociale.
Modalitatile de crestere a capacitatii de confruntare cu stresul includ exercitiul fizic, perioade de somn adecvate, o dieta sanatoasa, o programare mai buna a timpului si cresterea perioadelor de relaxare. Strategiile de relaxare includ activitati precum relaxare musculara, sedinte de meditatie sau ascultarea de muzica. Aceste strategii sunt eficiente atunci cand sunt aplicate in mod constant, evitandu-se astfel aparitia unei stari anxioase accentuate. (Este greu sa te relaxezi atunci cand exista o stare anxioasa accentuata!)
Marea majoritate a tulburarilor anxioase raspund la tratament. Tratamentul poate include pe langa strategiile enumerate mai sus o medicatie specifica si/sau psihoterapie.
Surse: Ursula Schiopu, Emilian Florin Verza – Psihologia Vârstelor.