Eu sunt prinþesa Maria Irina. Locuiesc într-un castel, înconjurat de clãdiri înalte ºi de multã verdeaþã, în oraºul Sibiu. Sunt de 18 luni pe acest pãmânt ºi nu trece o zi fãrã sã descopãr o minunãþie. În împãrãþia mea sunt elefanþi roz, ursuleþi cu fundiþe de mãtase, pãpuºi cu pãrul de aur, girafe cântãtoare, mingi multicolore, pisicuþe de pluº, cãrþi fermecate ºi o mulþime de lucruri magice.
Regele ºi regina, pãrinþii mei, sunt frumoºi, buni ºi generoºi; mã iubesc foarte mult ºi au grijã sã nu-mi lipseascã niciodatã nimic. Eu îi ador ºi nu-mi imaginez o zi fãrã ei, dar uneori mã supãrã – mai ales atunci când spun propoziþii care încep cu „Nu…”. Au pus o portiþã la picioarele scãrii care duce cãtre dormitorul meu, pentru cã prinþesa nu are voie sã urce singurã treptele!!! Am înþeles cã nu am voie, dar de ce nu mi se permite sã mã caþãr pe scarã? E atât de plãcut sã priveºti lumea de sus ºi sã-þi laºi picioruºele sã pluteascã în aer!
Prinþesei nu îi este permis sã intre singurã în baie!! De ceee? Acolo sunt atâtea licori magice, colorate, plãcut mirositoare ºi catifelate la atingere! Ce rãu aº face dacã aº vrea sã le simt, sã le miros, sã le gust?
Prinþesa nu are voie sã mãnânce bucãþele parfumate, de culoarea pãmântului, învelite într-o hârtie poleitã ºi nici sã bea apã de culoarea ochilor cãprui ai mamei! Pentru cã ard sau sunt reci ori sunt iuþi sau…Anumite lucruri le sunt permise doar pãrinþilor, spun regele ºi regina…Sunt reguli pentru pãrinþi ºi reguli pentru copii, mai spun regele ºi regina…
Mãnânc multe fructe; îmi plac, le iubesc, le ador – sunt delicioase. Ultimele bucãþele (deºi nu am voie!) le întind pe mâini ºi pe picioare- spre nefericirea reginei- pentru cã ºtiu cã au un efect benefic asupra pielii sau pentru cã pur ºi simplu mã amuzã…
Nu-mi place sã dorm singurã în camerã; respiraþia regelui sau a reginei mã asigurã cã nu mi se poate întâmpla nimic rãu ºi mã face sã aþipesc înainte de a termina de numãrat toate oiþele de pe pãºune…ªi…nu o sã ghiciþi…am voie sã dorm în camerã cu pãrinþii!!
Povestea mea ar putea sã aibã multe, multe, multe file, dar îndatoririle împãrãþiei nu sunt puþine ºi timpul trece mult prea repede! Povestea mea e probabil povestea nerostitã ºi nescrisã a fiecãrei prinþese de pe mãrgica albastrã. Nu sunt unica prinþesã ºi nici singura fetiþã cãreia i se întâmplã astfel de lucruri. Pentru regele meu ºi pentru regina mea sunt însã UNICÃ!
Membru NN: „lauraiorga„