Numele meu este Croitoru Elena Mirela si sunt fericita mamica a unei minuni cu chip de inger – Vlad Cristian, de 1 anisor si 3 luni. Vreau sa va spun povestea noastra pentru a va convinge ca am un copil tare frumusel, dorit, istet, ascultator, mancacios, jucaus, energic, curios si insusirile pot continua. Eu si sotul meu eram casatoriti de 2 ani deja, iar intr-o buna zi  am hotarat ca este timpul sa ne largim familia (amandoi iubim copiii nespus de mult). Nu ne mai lipsea nimic decat un pui de om, rodul iubirii noastre. Bebelusul nostru a venit ca un inger trimis de D-zeu pe pamant.

Desi am avut o sarcina destul de grea (am avut placenta praevia, iar in ultimele 3 luni am fost nevoita sa raman in repaus total la pat pentru a evita eventualele neplaceri) a meritat orice sacrificiu. Baietelul nostru a  fost ingerul care ne-a luminat viata . Recunosc cu rusine acum, ca in sinea noastra ne doream o fetita . Insa la prima ecografie, cand am vazut un punct practic pe ecran m-am topit, am trait niste emotii inimaginabile si inexplicabile, nu mai conta deloc sexul copilului decat sanatatea sa. Am asteptat cu nerabdare sa treaca cele 40 de saptamani, numaram zilele pana la efectuarea fiecarei ecografii sa ma pot reintalni cu sufletelul meu, il simteam cum creste, eram coplesiti la fiecare miscare a lui in burtica, il mangaiam toata ziua, vorbeam cu el neincetat, il visam noaptea, mi-l imaginam deja.

Ziua cea mare a venit: pe 17.01.2007 am nascut o frumusete de baiat de 4.150 kg si 52 cm. Tatal lui a avut bucuria sa il vada primul. Sentimentul pe care l-am avut cand i-am auzit glasciorul nu il pot descrie in cuvinte. Pur si simplu, pret de cateva minute bune am ramas muta de fericire, nu imi venea sa cred ca acea mogaldeata este a mea.
Ne-a schimbat foarte mult acest bebe – parca suntem mai calmi si privim viata cu mai mult optimism , traim fiecare zi la intensitate maxima alaturi de motanel. Am suferit enorm cand la 4 luni am descoperit ca lumina ochilor nostri sufera de meningita. Insa cu incredere in Cel de Sus, cu speranta ca totul va fi bine,  cu vointa piticului nostru de a invinge boala aceasta necrutatoare, cu multa iubire am reusit sa depasim acest moment negru din viata noastra. A fost un adevarat cosmar, o suferinta foarte mare pentru un suflet mic, dar totul e bine cand se termina cu bine.

Copilul inseamna foarte mult pentru noi, practic el este TOTUL. Ne surprinde in tot ceea ce face, ce invata sa faca, cum descopera lucrurile, cum ne priveste cu ochisorii lui mari si rotunzi, cum se joaca, cum doarme, cum zice tata, mama etc.
Este un copil cuminte , mai face si nazbatii ca doar mami si tati trebuie sa simta cine este seful in casa . Este foarte energic si nu are stare intr-un loc mult timp. Desi nu are voie, pentru ca  mami il cearta cand face ceva rau, el tot acolo se duce, face tot ce vrea pentru ca altfel ne-am plictisi daca ar fi prea cuminte. Ce mai, este un copil perfect si il adoram. Suntem atat de uimiti de evolutia lui, incat avem mormane de fotografii, am vrea sa imortalizam totul, sa nu pierdem nici un moment important.

Am sa ma rog la D-zeu pentru sanatate, sa poata creste mare si voinic. Imi doresc sa aiba o viata minunata langa mami, tati si cei dragi. Sunt multe clipe frumoase, multe nazdravenii de povestit, mii de rasete, o gramada de mofturi…
Este o minune de care ne bucuram zilnic, o iubim si invatam alaturi de el sa fim iar copii.

Numai bine tuturor mamicilor si multa sanatate prichindeilor.

Membru NN: „mirelacr„