Este o poveste haioasa de asta vara cu intamplarile hazlii ale fiicei mele Teodora care avea atunci 6 luni si care la intalnirea cu NN de la gradinita, a devenit minivedeta intalnirii de atunci.Este o poveste pe care eu (Cocolino) am mai scris-o pe un site unde a luat locul I.
„Ma numesc Teodora Maria Manila si am venit pe lume intr-o seara geroasa de 10.ianuarie.2005. Si pe cat de friguroasa era seara in care am venit pe lume, pe atat de calduroasa a fost primirea parintilor mei.Trebuia sa ma nasc pe la sfarsitul lunii ianuarie, insa eram extrem de curioasa si nerabdatoare sa-i cunosc pe cei doi, care m-au dorit atat de mult si ma asteptau cu sufletul la gura…si cu o MAAAARE de dragoste..
Am fost un copil extrem de cuminte, avand in vedere ca pana acum mami nu s-a suparat niciodata pe mine. Si pentru ca mi-a oferit atat de multa caldura, dragoste si incredere, m-am gandit sa fiu o fetita recunoscatoare si sa-i ofer mamei mele multe nopti linistite si multe zile pline de bucurii si noutati. Toata ziua cat eram impreuna, mami a mea ma mangaia, ma alinta si ma saruta. Aproape ca nici nu mai respira, atunci cand adormeam linistita si fericita la sanul ei, de frica sa nu ma deranjeze…Pai nu v-ati fi dorit si voi o astfel de mamica??? Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos-o in cale pe Coca mea…Seara asteptam nerabdatoare venirea lui tati, pentru ca ma topeam cand ma lua in bratele lui puternice, ma saruta pe frunte si ma gadila cu mustaciaora lui….spunandu-mi: Ce face iubita lui tati???
N-as vrea sa va retin prea mult si nici sa par laudaroasa exprimandu-mi sentimentele fata de parintii mei, asa ca am sa va povestesc doua intamplari haioase din scurta mea existenta de pana acum.
Din dragoste pentru mine, mami a inceput sa intre pe diverse site-uri despre copii si sa se informeze cu privire la tot ce inseamna cresterea bebelusilor. Astfel, ea a fost invitata impreuna cu mine sa participam la o intalnire a bebelusilor, care urma sa aiba loc in curtea unei gradinite. Acolo, ne-am intalnit cu multi copii si am fost rasplatiti cu multe cadouri de firmele participante la aceasta intalnire.
Si pentru ca eu sunt o fetita extrem de dulcica si de zambareata, toata lumea m-a pupat, m-a admirat si s-a pozat cu mine. Doar o persoana de acolo nu mi-a placut (nota mea – clown-ul…) si desi incerca sa fie draguta cu mine, am plans tare cand m-a luat in brate…
Si apoi…m-a mazgalit pe fata .. iar eu m-am suparat ca ma murdareste, dar cand am vazut ca mamei ii place, m-am gandit sa vad ce iese…
 |
 |
 |
Dupa ce am papat, m-am gandit sa ma asez in leagan si sa ma uit in pungutele pe care le-am primit sa vad ce cadouri am primit…
Si uitandu-ma eu curioasa la cadouri……zzzzzzz, am adormit…
Si nu mai stiu, spre rusinea mea, decat ca peste jumatate de ora m-am trezit si am vazut-o pe mami a mea, privindu-ma cu mandrie si cu un zambet frumos si cald….M-a luat in brate si mi-a spus: Tu esti vedeta mea…Sunt mandra de tine..Si am inteles ca facusem ceva bun…Pentru edificare va atasez poza de la intalnire… La o luna de la aceasta intimplare, mami m-a anuntat ca sunt una din fericita participanta, aleasa de organizatorii Targului pentru bebelusi „Baby Expo”, pentru a participa la competita bebelusilor care merg de-a busilea…Atunci m-am uitat intrebator la mami, incercand sa aflu ce vom face noi acolo, pentru ca eu inca nu stiu ce este mersul de-a busilea…Dar mami m-a luat in brate si mi-a spus: „Teodora, tu esti oricum o invingatoare..Ne vom antrena….si… Vom reusi…”
Si m-am antrenat seara de seara, incercand sa inteleg ce vrea mami de la mine atunci cand ma punea in genunchi si in manute si ma ademenea cu diverse jucarii…Dar m-am ambitionat si spre bucuria mea am inceput sa inteleg ca acest mers de-a busilea este un lucru extrem de bun pentru noi bebelusii, pentru ca putem ajunge unde vrem noi…chiar si la lucrurile interzise, profitand de neatentia parintilor si a bunicilor…Si uite asa am ajuns pe 24.septembrie, cand la ora 11.50, m-am asezat la linia de start, pentru a incerca sa le ofer parintilor mei, prima mare realizare din viata mea…”POC” s-a dat startul…si…VAAAAIIIII toti bebelusi stau pe loc…Dar oare nu trebuia sa plec spre mami??? Privind inainte, am vazut cum mami si tati, imi ofereau niste jucarii taaare atragatoare si mi-am adus aminte ca eu trebuia sa castig competita…si-am pornit spre ei…La un moment dat m-am suparat putin, pentru ca nu ajungeam deloc la jucarii si am cam inceput sa marai…dar am trecut linia de sosire si am fost declarata CAMPIOANA…..la categoria mea…de varsta…
Cam acestea ar fi cele doua intamplari haioase din viata mea de pana acum…
Sper sa va placa povestioarele mele si sa ma votati, pentru ca taaare s-ar mai bucura mami sa mai castig si la aceasta categorie…pentru ca de la o vreme in coace am senzatia ca eu sunt singura ei bucurie..si as fi extem de fericita sa-i ofer o mica satisfactie, printr-un efort atat de mic.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va pupacesc dulce.
Teodora – Maria Manila
Membru NN: „cocolino”