Incerc sa astern povestea nasterii Anei, asa cum s-a intamplat, cu cele mai mici amanunte pe care sper ca nu le-am uitat.

Miercuri, 24.09.2008, de dimineata, am vrut sa merg la gimnastica, insa nu aveau locuri pt ziua respectiva si mi-am facut programare pt joi la ora 11.00. Din lipsa de alte preocupari am inceput sa tricotez un baticut la care m-am chinuit ceva, insa pana la urma a iesit ceva de capul lui. Am fost la plimbare prin cartier, plimbare ce s-a incheiat cu o tura de parc Titan. Am ajuns acasa epuizata, insa nu m-am lasat am bagat o tura de aspirator si una de calcat. Asa se facu seara si a sosit sotul de la servici m-a, certat ca am bagat aspiratorul si nu l-am asteptat pe el, insa asta a fost.

Pe la 24.00 ne bagam in pat, sotul vorbeste cu gagalicea din burta si ii zice sa fie cuminte, sa nu o apuce sosirea noaptea, ca el nu se trezeste.

Ora 02.10: ma trezesc, simt o umezeala pe pajama si-mi zic ca e doar o scurgere mai abundenta, insa hai sa ma duc totusi pana la baie unde constat ca acea scurgere nu e decat un lichid transparent mai mult, imi zic: “Ok, s-a rupt apa”. Nu vreau sa-l trezesc pe sot, zic hai sa ma conving,; ca totusi e apa mi se parea foarte putina. Deschid calculatorul, pun un prosop intre picioare si calare pe forum sa cer sfaturi, insa la ora aia dormea lumea duuusaa. Vreau sa ma ridic din fotoliu si simt ca ma inunda ceva si fuga la toaleta. Acolo, pentru o fractiune de secunda ma luase panica, insa mi-am zis ca toata lumea trece prin asa ceva si nu are de ce sa-mi fie frica. Cu gandul asta trezesc sotul, ii comunic vestea, el o primeste cu bucurie, de parca ii cumparasem o jucarie, fac un dus, bagajul era gata si hai catre taxi. Nu am vrut sa trezim nasii la ora aceea, chiar daca stam in aceeasi scara de bloc, totusi era 02.40. In taxi cateva contractii dureroase la interval de 15-20min, nimic de speriat.

La 03.20 ajungem la spital, ma iau fetele de garda in primire, dai control pe masa, mi se comunica membrane rupte, col existent, dilatatie ioc, cica voi naste pe la 14.00. Eu anunt ca vreau epidurala, dar trebuie sa astept pana la dilatatie 4. Bun. Trimit hainele acasa impreuna cu sotul. El deja isi gasise companie sotul unei doamne care era in sala de nasteri si se plangea saraca. Imi era o mila de ea, ies comunic ca nu voi naste decat pe la 14.00 si il trimit acasa.

Mi se ia sange pentru analize, se monteaza curelele pentru monitorizarea bebitei care este super ok, la mine contractii dureroase; insa mici si suportabile invatasem la cursuri sa respir frumos si tot ce stiam in teorie puneam in practica.

04.30 incep sa ma plimb prin sala de travaliu. Dai si fa ture pe 2 metri patrati, contractii dureroase insa cu zambetul pe buze. Cealalta fata din sala de nasteri… imi venea sa-i plang de mila caci  nu-i prinsese epidurala. Veneau doctorii rezidenti pe rand si-mi spuneau sa nu ma sperii ca doamna este un caz rar sa nu prinda epidurala. Sunt intrebata daca vreau sa se inchida usile sa nu aud insa nu am acceptat.

Pe la 04.45 vine doctorul cu care trebuia sa nasc. Doamna era si ea pacienta dansului, si la 04.55 naste. Biata femeie, prin ce chinuri a trecut… M-a apucat groaza, insa ma tineam tare.

La un moment dat obosesc sa dau ture, ma bag in pat si ma pocneste un somn de imi picau ochii in gura; nu-i puteam tine deschisi nici batuta. Intre contractiile pe care le simteam din ce in ce mai des si mai dureroase, insa foarte suportabile, trageam cate un pui de somn.

Pe la 07.30 vine iar doctorita rezidenta ce era de garda. Imi spune sa urc pe masa caci trebuie sa faca raportul, ce si cum lasa pentru tura urmatoare. Eu nu mai eram asa un zambet cum venisem, ma controleaza, imi raporteaza dilatatie 4,i imi spune ca anunta anestezistul pentru epidurala, insa pana la 08.00 sa nu astept pe nimeni. Constata si ea ca mi-a pierit zambetul.

Se schimba tura si vine un miros de cafea. Ce as mai fi baut si eu una! Eu tot cu somnul dupa mine printre contractiile care erau din 5 in 5 min dormeam, insa eram si cu ochii pe ceas doar doar o veni si anestezistul. Dar se lasa asteptat. O moasa, Marian, super draguta, vine  si-mi monteaza o perfurzie pentru epidurala, o intreb de anestezist, zice ca s-a dus Oana (rezidenta dr meu) sa-l cheme. Intre timp se face 08.30, suna sotul si-mi spune ca vine pe la mine. Eu fraiera, ii zic sa mai stea o ora acasa caci nu nasc asa repede ca deh, aveam doar dilatatie 4. La un moment dat, la una dintre contractii imi vine sa imping, insa ma abtin si ma gandeam ca daca imping, iar eu am abia dilatatie 4, rup colul si tot ce mai am eu pe acolo. La a doua contractie la fel, insa la a treia nu mai pot si imping. Ma simteam asa usurata..! Trece contractia si vine moasa, ii comunic ca eu vreau sa merg la toaleta  si vreau sa impingggg tare. Moasa, foarte inspirata isi pune manusa si zice: ” hai sa vedem ce avem aici”, verifica si face o fata de m-am speriat: „Copile, ai dilatatie 10! Ce epidurala ca-ti dai banii in vant? Tu nasti aici in pat si nu zici macar un of!?” Imi spune sa imping in pat si in cateva minute ma duce in sala de nasteri. Eu vroiam sa imping mereu, ma urca pe scaun si brusc sala s-a umplut de oameni. Vine si doctorul meu si-mi spune :”Hai, Gina, ne spui si noua cum nasteau femeile inainte cand nu aveau tot felul de anestezii?”. I-am raspuns sa aiba rabdare, ca ii spun in cateva minute. Din trei contractii si un impins mai lung a iesit mogaldeata la lumina si a tipat din prima.

Dupa ce a fost aspirata si invelita mi-au dat-o pe piept timp de cateva secunde. Era mica, rosie si plangea, am pupat-o pe ambii obrajori si au luat-o la sectia neonatologie.

Mai mult durerile le-am simtit cand a scos placenta si m-a curatat, caci ma apasa pe burta de-i ridicasem de doua ori mana moasei si i-am zis ca mai bine mai nasc o data decat sa ma apese pe burta. Nu se gasea xilina, dar a scos moasa Mariana din rezerva proprie una bucata fiola.

Toata lumea a fost atat de mirata cat de usor am nascut pentru prima nastere, fara nici un of, incat am fost vedeta zilei. Moasa Mariana ma dadea exemplu la toate fetele care incepuse sa vina pentru monitorizare sau inducere.

Pe la 12.00 ma plimbam pe holuri si intrebam daca pot sa-mi vad copilul, iar doctotorii ma intrebau daca vreau si o bicicleta, caci nu aveam stare. Cand am ajuns la sectia de neonatologie, asistentele spuneau: „A, doamna care a nascut de dimineata asa frumos!”

Mogaldeata s-a nascut la ora 9.00, Apgar 10, 4000 kg , cu 53 cm lungime.

Tuturor femeilor din lume le doresc o nastere usoara, asa cum a fost a mea. Succes!

teomaria, membru NN