Totul a inceput acum aproximativ 5 ani. Ne-am „cunoscut” pe internet, desi eram vecini si ne cunosteam din vedere. Ne salutam si atat. In 8 luni ne-am si casatorit, eram putintel cam maricei, asa ca nu am mai stat sa ne cunoastem, ca si cuplu, foarte bine. A fost putin impropriu spus dragoste la prima vedere, cunoscandu-ne de mici, dar ca si pereche, se poate spune acest lucru.
La inceput am mai vrut sa copilarim, dar pe vreme ce inaintam in varsta, ne-am gandit ca ar fi cazul sa avem un copil. Cum am trecut in anul 2005, sotul meu mi-a spus ca ar trebui sa intrerup anticonceptionalele ca i-am tot spus ca la anul, la anul… si acum ca a venit un nou an, trebuie sa ne gandim la un copil. Fiindca imi doream si eu foarte mult un copil, am fost de acord. Am lasat pastilele si am fost la un medic ginecolog. Am facut un control si totul a fost in regula. Apoi eram tare nerabdatori.
In fiecare luna asteptam sa vad daca va veni bebe sau nu. Luam mereu teste de sarcina si cum vedeam ca este negativ, ma intristam. Si tot asa… pana cand, dupa aproximativ 5 luni, am simtit ceva schimbari. Am luat imediat un test de sarcina, dar cred ca a fost prea repede, iesise din nou negativ. Asteptam cu nerabdare ziua „28”, numai ca eu aveam probleme si mai intarzia uneori. A intarziat o zi, doua, trei, iar in a 4-a zi am luat din nou un test de sarcina, de data aceasta am cumparat unul mai „bun”, dupa cum mi s-a spus la farmacie. Eram amandoi acasa, am facut testul si l-am pus de o parte. Nu mai aveam curajul sa ma uit din nou, sa nu cumva sa fie negativ. Cand m-am uitat, erau 2 liniute. M-am uitat iar pe instructiuni sa vad daca intr-adevar la 2 liniute este sarcina. Nu-mi venea sa cred! I-am dat testul si instructiunile si sotului meu, sa vada si el daca intr-adevar am inteles bine. A fost pozitiv! Am fost foarte fericiti. Ne-am dus sa-i spunem imediat si mamei mele.
Am mai asteptat vreo 2 saptamani si am fost la medic sa vedem daca este ok. Abia asteptam sa vad ca va spune. Fericire deplina in momentul in care medicul a confirmat sarcina si a spus ca este totul foarte bine. Am mers apoi in fiecare luna la control, desi imi spusese sa merg doar daca intervin probleme, insa noi am fost mereu curiosi si ne-am dus luna de luna.
Ne doream foarte mult o fetita, asa ca intrebam la fiecare control daca poate sa ne spuna sexul copilului. La inceput ne-a spus ca este baietel, dar ca nu este sigura pentru ca nu poate vedea exact. Imi doream foarte mult sa-i punem numele de David, asa ca mereu ii vorbeam si sotul meu ii si spunea pe nume cand ii vorbea. Pana in luna a 7-a cand ne-am dus din nou la control. Ne explica doctorita ca este bine, ne explica ce se vede la ecograf, pana in momentul in care ne spune: „V-am spus ca este fetita, nu?”.
Am ramas uimiti, parca ne dadeau lacrimile de fericire. Asa ca David a devenit Amalia. Nu am avut probleme in timpul sarcinii, decat dupa luna a 7-a, asa ca am ramas acasa.
La 38 de saptamani a venit pe lume Amalia, o fetita superba, cuminte si care acum are 2 ani si 2 luni. Este la fel de superba, foarte desteapta, nazbatioasa, foarte curioasa, vorbeste foarte bine, stie multe poezii si cantecele, nu mai are Pampers absolut deloc… Este tot ce ne-am fi putut dori vreodata.
Eu mereu spun ca ne iubeste Dumnezeu foarte mult intrucat ne-a daruit un copil minunat.
Membru NN: ” diana_mm27„