Zilele treceau una dupa alta iar eu nu ramaneam gravida. Ma batea gandul ca nu pot face copii. Nu aveam decat 22 de ani, dar asta nu ma impiedica sa-mi doresc un copil cu cel pe care-l iubeam.
In septembrie 2004 am plecat in Turcia, am petrecut 12 zile minunate mai mult in apa decat la soare, dar cred ca baile de soare mi-au facut bine eu avand ovare polichistice. Asa ca la nici o luna jumatate am ramas gravida. Asta nu inseamna ca am si aflat. Avand un ciclu neregulat ma saturasem de cate teste de sarcina stricasem si o intarzierea de 30 de zile nu era ceva nefiresc.
Sarbatorile de iarna le-am petrecut cu bebe in burta, dar fara sa stiu cu certitudine. Pentru ca incepusem sa cred ca nu era o simpla dereglare, imediat dupa revelion mi-am luat un test de sarcina si intr-o duminica dimineata am vazut… doua liniute. A fost cel mai fericit moment din viata mea si cum tocmai plecam la serviciu, lucrand in spital, am facut si o ecografie in aceeasi zi pentru a ma convinge. Si da, acolo in burtica statea cumintel un bebe de vreo 6-7 sapatamani (ca era doctorita de medicina generala). Pe sot il anuntasem de prezenta celor doua liniute si l-am luat cu mine la spital. Cand am iesit de la ecografie nu i-am putut spune decat "l-am vazut pe bebe". Picioarele imi tremurau si lacrimile stateau sa-mi cada pe obraji.
In mai putin de zece minute am anuntat toata familia. Colegii de munca aflau unu cate unu si ma felicitau, nu imi mai ardea de treaba, nu ma puteam gandi decat ca acolo, la mine in burta este o mica vietisoara, de baietel speram eu, si asa a si fost.
Asa am aflat eu de bebe Alex intr-o zi de ianuarie 2005, zi in care visul meu de a avea un copil a devenit realiatate.