Numele meu este Ionela. Pe sotul meu il cunosteam de foarte mult timp, fiind vecini de bloc. In august 2007 am devenit prieteni, iar in iarna, de Craciun, m-a cerut de sotie. Nu prea stiam ce sa-i raspund, dar pana la urma am acceptat. El vroia sa ma mut la el, sa ne mai obisnuim unul cu celalalt, dar parintii mei nu au fost de acord sa ma mut la el; vroiau sa plec din casa lor cununata, nu conta daca civil sau religios .
Zis si facut. In iunie 2008 am facut cununia civila si m-am mutat la el. A doua zi dupa cununie sotul meu m-a dus la mare, aici nu m-am simtit tocmai bine, asa ca nu am stat decat 5 zile. Nu aveam stari de voma, dar aveam asa o jena, nu stiu sa va explic. Pe scurt: nu ma simteam bine.
Cu toate evenimentele acestea, am uitat ca nu imi venise menstruatia, care intarziase deja doua saptamani, asa ca am hotarat sa ma duc pana la farmacie. Am cumparat un test de sarcina si m-am dus la baie, dar bineanteles ca nu am stiut sa-l folosesc si le-am stricat.
Am mai cumparat unul, am citit mai bine prospectul si am asteptat 5 minute, cand surpriza: doua liniute. In acel moment am inceput sa tremur de parca facusem ceva grav, ma gandeam cum sa-i zic sotului, imi era frica de parinti, sa nu creada ca din cauza asta m-am maritat. BINEINTELES CA I-AM ZIS SOTULUI, care s-a bucurat foarte mult. Au urmat parintii si neamurile.
Toata lumea care ma vedea zicea ca o sa fac un baiat. A sosit si ziua cand a trebuit sa fac ecografie. Toate bune si frumoase pana mi-a zis doctora ca o sa avem o fetita. Am inceput sa fac scandal si sa plang, spunand ca doctorita nu a vazut bine. Bineinteles ca am nascut o fetita, dupa multe ore de chin, de 3,800 kg, pe care o iubesc ca pe ochii din cap. Mai rade sotul de mine aducandu-mi aminte ce am facut la ecograf. Deci nu conteaza ce este pana la urma, important este ca bebelul sa fie sanatos. Este mai importanta decat toate.
Acum fetita mea are 11 luni si este, cred, cel mai iubit si rasfatat copil din familie.
andreeitza, membru NN