Povestea mea incepe intr-o zi calduroasa de aprilie a anului 2006.

Dupa o zi in care m-am simtit foarte rau si am „vazut cum se invarte casa cu mine”, si la insistentele cumnatei mele, Paula, am facut testul de sarcina. Sigura ca nu are cum sa iasa pozitiv, am asteptat linistita. Dupa 3 minute am privit betisorul alb…2 LINIUTE rosii. Am citit prospectul cu sufletul la gura”1 liniuta=negativ, 2 liniute=pozitiv”. O bucurie si un freamat de frica, o fericire si un fuior de spaima imi treceau prin inima si sufletul meu. Sute de ganduri imi napadeau capul: Doamneee, cum s-a intamplat? Doamnee, ce sa fac acum? Cum ne vom descurca? Mi-am dorit mereu 2 copii, dar parca nu e inca timpul. Bianca are aproape 3 ani, eu lucrez ca vanzatoare pe un salar de nimic, cu ce cresc 2 copii, ce le ofer??

Am iesit din baie si i-am dat vestea sotului meu. Fiind un familist convins, si sincer, dorindu-si si un baiat, un zambet i-a acoperit toata fata si un „Yeeeess!” a rasunat in toata camera. Mie mi-au dat lacrimile. Mai era o problema: fara sa stiu ca sunt insarcinata, luasem pastile de slabit regenon. Am luat cutia cu pastile si am citit prospectul. Scria clar ca nu sunt permise in timpul sarcinii. „Doaamnee, ce am facut, ce fac? I-am spus si sotului meu. M-a intrebat cate am luat. Am numarat pastilele luate dintr-o folie, erau 9.

Am plecat la servici cu gadul la firicelul de viata ce se leaga de mine in burtica mea si la pastilele pe care le luasem. Toate acestea se intamplau duminica. Luni, la prima ora, mi-am sunat doctorul ginecolog cu care o nascusem si pe Bianca. Din nefericire pentru mine era plecat in concediu. Mi-a recomandat un medic de la o policlinica.

Dupa amiaza am fost la acel medic. Tot drumul m-am rugat sa imi spuna ca nu este nici o problema cu copilul si ca nu exista riscuri.
Am intrat in cabinet, i-am spus despre ce este vorba si dupa ce m-a consultat mi-a spus: sarcina 4-5 saptamani in evolutie, dar pentru ca ati luat regenon nu stiu ce sa va spun deoarece fatul poate sa aibe malformatii care sa se vada abia in semestrul 2, chiar 3 de sarcina. Este alegerea d-voastra daca il tineti sau nu, deoarece eu nu pot sa va spun sa il tineti si pe urma sa ma acuzati pe mine daca se naste cu probleme. L-am intrebat ce inseamna „sindromul de abstinenta”, de care, scria pe prospect, ar putea suferi copilul. A dat din umeri si nu a stiut ce sa imi raspunda.

Am iesit din cabinet si m-a bufnit plansul. Simteam ca in loc de cap as avea un pietroi ce ma apasa pe umeri. Ma gandeam cum e posibil ca un medic sa nu stie sa imi explice ce inseamna „sindrom de abstinenta”??

Ajunsa acasa, am cautat pe internet tot ce se putea cauta despre aceste pastile dar nimic nu imi zicea clar ce inseamna acest sindrom. Stateam in pat si plangeam. Sa merg la munca nici nu se punea problema. Nu eram in stare nici sa ma ocup de Bianca, care mereu ma intreba: mami de ce plangi? Ma durea sufletul ca nu sunt in stare sa ii fiu alturi si in acelasi timp nu eram in stare de nimic cand ma gandeam ca nu stiu daca pot tine sarcina.
      
Miercuri dimineata am plecat la spitalul Giulesti, sa cer si acolo parerea unui medic. Am stat vreo 2 ore la coada sa fac o ecografie. Cand, in sfarsit am intrat,a m rasuflat usurata cand am vazut ca e o dna doctor, cu gandul ca ea ma va putea sfatui ca de la femeie la femeie, mai ales ca o auzisem ca povestea despre copilul ei unei paciente.
      
Mi-a spus aceleasi lucruri ca si medicul de la policlinica: sarcin unica in evolutie, bla, bla. La final i-am spus de pastile cu lacrimile siroaie pe obraji. Ea foarte dezinvolta si cu ochii in monitor imi spune ca si ea a patit acelasi lucru. Sufletul parca se linistea, imi venea sa sar de bucurie. M-am scuturat un pic si am intrebat-o ce a facut, fiind sigura ca mai devreme povestea de copilul ce rezultase din sarcina in care luase si ea regenon. Raspicat si cu un zambet pe fata imi zice: l-am dat afara, bineinteles!! Cuvinte si voce pe care nu stiu daca voi putea vreodata sa mi le scot din minte.
      
Ajunsa acasa nu stiam incotro sa o mai apuc. Stateam in pat, cu jaluzelele trase si plangeam. Casa era cu fundul in sus, mancare nu mai faceam, noroc ca soacra mea se ocupa de Biencuta. Sotul meu, cand venea de la munca si ma gasea plangand, imi zicea sa termin ca nu are nimic copilul de la 9 pastile. Am inceput sa pland si mai tare si i-am zis ce mi-a zis „d-na doctor”, daca o pot numi asa, deoarece eu consider ca un medic nu trebuie sa iti raspunda asa. Il vedeam si pe el ca incearca sa ma incurajeze, dar cand ii povesteam ce au zis medicii si ii ziceam ca nu vreau sa am un copil pe care sa il vad ca se chinuie din cauza mea, ca nu as putea trai cu gandul ca din cauza mea, se descuraja si el si i se infiripa si in sufletul lui o samanta de ingrijorare.
      
Miercuri m-am dus la un cabinet, in Crangasi, la un medic turc cu care nascuse prietena mea. Din pacate nici el nu a putut sa imi spuna sau sa imi dea prea multe sperante.
      
Simteam ca nu mai pot. Ma durea tot corpul si plangeam intr-una. Curatenie imi facea cumnata mea, iar pe fetita  soacra-mea  o luase la tara  pentru cateva zile.Ma simteam usurata si in acelasi timp cu constiinta incarcata pentru aceea usurare: cum pot sa ma simt usurata ca mi-a plecat copilul pentru cateva zile la tara, cand alta data plangeam si ii pupam poza mereu?? Spre seara vorbeam cu cumnata mea si i-am zis ca luni ma duc sa dau copilul afara deoarece nu vreau sa risc si m-am saturat sa nu pot sa ies din starea aceea si sa nu pot sa ma ocup de Bianca. Ce vina avea ea ca sa aiba de suferit pe langa mine? Dar, totusi, daca copilul din burtica nu are nimic,d aca il las si se naste sanatos si fara probleme?Am hotarat sa astept pana luni cand venea medicul meu ginecolog din concediu.
          
Luni la prima ora eram la el cu prospectul de la regenon si cu tot ce gasisem pe net. Mi-a cerut prospectul. L-a citit, mi-a explicat ca „sindromul de abstinenta” inseamna ca, copilul se naste dependent de substanta din acel medicament, sau in cazul mamelor care se drogheaza sunt dependenti de droguri, in cazul mamelor care consuma bauturi alcoolice sunt dependenti si copii de alcool si nu pot trai fara acele substante de care erau mamele dependente. Intr-un final mi-a zis: la 9 pastile nu are cum sa sufere de acest sindrom. E o sarcina ce trebuie urmarita mai indeaproape si iti dau o lista cu toate analizele ce trebuie sa le faci. Am sarit in sus de bucurie. Simteam cum viata imi intra iar in trup. I-am multumit doctorului Ciontea Bogdan de la spitalul Municipal si ii multumesc si ii sunt recunoscatoare si in ziua de azi. I-am zis ca e cel mai bun medic din cati am cunoscut. A ras, mi-a dat biletul si mi-a zis ca ne vedem peste 2 saptamani.
   
La 2 luni si  jumatate mi-am vazut bebeul la o eco 3D. Era atat de bine format, atat de bine semana cu Bianca. Isi sugea degetelul mare. S-a mirat si doctora ce bine e farmat la 10 saptamani. Am intrebat-o daca e baiat.  Pentru Mi-a spus ca nu poate sa imi zica ca este prea devreme.
     
La 4 luni si jumatate, la o alta ecografie 3D, medicul m-a intrebat ce mai am acasa. I-am zis mandra ca am o fetita frumoasa cu niste ochii mari albastrii, dupa care el m-a intrebat daca am termopane. Uimita, deoarece ma gandeam in sinea mea :asta are vreo firma de termopane si isi face reclama, i-am raspuns ca urmeaza luna viitoare sa ne punem. Razand imi zice: sa-i spuneti sotului sa puna pana nasteti pentru ca o sa il traga curentul rau cu trei gauri in casa!! Eu m-am bucurat, deoarece nu m-am vazut niciodata cu baiat. Sotul m-a intrebat: iar fata? Dar pana am ajuns acasa s-a obisnuit cu gandul. Au ras fratii lui de el, ca le e mila de el, ca ce o sa il astepte: tati vreau ruj, tatii si eu vreau, tatii vreau farduri, tatii vreau fusta aia…!!
        
Mi s-a spus ca nasc in jur de 24-25 decembrie. Eu am zis la toata lumea ca voi naste luni, pe 18, deoarece nu vreau sa stau de Craciun in spital si ca voi avea o fetita cuminte care va dormi noaptea, nu cum a facut bianca, ca pana la 1 an nu stiam ce inseamna sa dormi bine o noapte.
       
La ora 3 si jumatate dimineata, in  data de 18 decembrie, mi s-a rupt apa. La ora 13:15 am nascut o fetita de 51 cm si 3500 g. In timpul contractiilor fetita s-a rasucit si i s-a infasurat cordonul in jurul gatului. S-a nascut un pic vanata si cu niste puncte rosii pe fata. Doctorul mi-a spus ca am avut noroc ca nu s-a sufocat deoarece cordonul a fost strans. Si prima fetita am nascut-o cu cordonul ombilical in jurul gatului, dar de ea stiam din luna a-8-a. Cele care aveti copii stiti ca sentimental acela care te invaluie, atunci cand iti iei pentru prima oara copilul in brate, nu se poate explica in cuvinte si nu se poate compara cu nimic. Este un sentiment profund, care te face sa plangi si sa razi in acelasi timp. Nu o sa uit niciodata ce am simtit cand mi-am tinut pentru prima oara fetitele in brate. Le-am strans in brate, le-am pupat obrajiorii moi si catifelati si…iar am plans, dar de data aceasta, erau lacrimi de fericire.
       
La prima fetita nici nu am simtit nasterea propriu-zisa. La a doua m-am chinuit si am nascut greu. Daca dupa prima nastere, intr-o saptamana nu mai simteam dureri asa mari, la ce-a de-a doua nastere nu m-am putut ridica din pat 10 zile, de aveam pielea pe partea stanga „tabacita” si uscata, de o culoare maronie.
     
Acum ma uit la printesele mele si nu imi vine sa cred ca sunt ale mele. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca mi l-a trimis pe doctorul Ciontea in calea mea si ca m-a ajutat sa o aduc pe lume si pe Elena Amalia, Ema cum ii spunem noi.
     
Fetele mele sunt firi diferite. Bianca e o fire mai rece, ca mine, iar Ema este o lipicioasa, ca tatal ei. Nu a existat om sa nu o placa si sa nu se joace cu ea. Si am impresia ca cine a vazut-o pe Ema si-a dorit sa faca un bebita deoarece in gasca noastra s-au nascut cativa bebei anul acesta: Stefan, Alexia si verisor fetitelor mele din partea cumnatei mele, Cristian, pe care il vom boteza pe data de 8 noiembrie.

     

Cu mana pe inima va spun ca a meritat toata suferinta, au meritat toate lacrimile si toata durerea prin care am trecut, deoarece am doua zane cu ochii albastrii, care imi incalzesc sufletul cand ajung acasa seara, pentru ca, am uitat sa va spun ca, acum lucrez la birou ca functionar contabil si sunt in primul an la facultatea de management. Cred ca in viata e important sa iti doresti ceva cu adevarat ca sa obtii acel lucru, deoarece, dorindu-ti cu adevarat, nu astepti sa ‘’iti cada din cer’’ si incepi sa faci ceva pentru acel ceva.
     
Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi povestea mea si trimit o imbratisare tuturor mamicilor si puilor lor!

Membru NN: „GEORGYY„