Un bãiat ºi-o fatã micã
Stau privind o rândunicã,
ªi bãiatu’ spune: – Mult
Îmi place sã le-ascult,
Ciripind, pe rândunele,
ªi pe alte pãsãrele,
ªi mi-aº da ce am mai bun
Sã pot ºtii ºi eu ce spun.
Rândunica îl priveºte
ªi cu dragoste-i vorbeºte:
– Sã-þi spun eu dacã doreºti,
Drag copil ce ne iubeºti:
Dimineaþa, noi, din toate
Pãsãrile-ntâi sculate,
Ne-nchinãm spre rãsãrit,
Ciripind: þzrr… bvidevit…
ªi apoi încep codroºii,
Cu cap sur, cu coade roºii:
Ticc… tecc… tec… ºi, dupã ei,
Prind brabeþii mititei:
Cirip-ci… sã ciripeascã,
Pânã-ncep sã se trezeascã
ªi-alte pãsãri, care-n cor
κi înalþã ruga lor.