Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lãcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteþi lacrimi de îngeri
Pe pãmânt din cer picate,
Când prin stele legãnate
A lor suflete curate
Zbor vãrsând duioase plângeri.
Sunteþi fragede ºi albe
Ca iubita vieþii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mãrgãritãrele,
Primãvara-ºi face salbe.
Dar deodatã vântul rece
Fãrã vreme vã coseºte!
Astfel soarta crunt rãpeºte
Tot ce-n lume ne zâmbeºte…
Floarea piere, viaþa trece!