Moº-Crãciun, la urcuº,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rãu, ºi-i lunecus,
ªi moºneagul nu mai poate.

Lung se uitã indãrãt,
Scuturându-ºi barba rarã
De omãt,
ªi ofteazã sub povarã:

– Greu tatucã, greu de tine!
Iaca, stau ºi mã socot
Dacã nu cumva-i mai bine
Sã mã mut mai cãtrã varã,
Cã-s bãtran ºi nu mai pot!…