Moaºa Crãciuneasã
La suflet aleasã
Se umple de milã
De Maica copilã
Cu pruncul plãpând
La sân legãnând.
Pânzã albã de in
Mirosind a crin

Albã ºi curatã
I-a adus de-ndatã
Pruncul a-nfãºat
Maica a culcat.

Crãciun mânios,
Om rãutãcios,
Pe-a lui Crãciuneasã
La suflet aleasã,
O ia la bãtaie
Mâinile îi taie.

Dar, vaai, ce minune!
Cãci la loc îi pune
Mâinile îndatã
Maica Preacuratã.

Crãciun de-a vãzut,
Îndatã-a cãzut
Cerându-ºi iertare
Cu lacrimi amare.

Zice Maica Sfântã,
Cãtre el cuvântã:
– De vrei îndurare,
De la prunc iertare,
Daruri la copii,
Multe bucurii,
Sã le dai mereu
Pentru Dumnezeu.

De cântãri rãsunã valea
Merg pãstorii ºi colindã
Moº Crãciun îºi aflã calea
Pe la case intrã-n tindã.

Sacu-i plin, abia îl duce
Barba îi atârnã jos,
Nuci, covrigi ºi turtã dulce,
La copii le dã voios.