Frumoasã mi-e þara strãveche,
Întinsã pe munþi ºi pe vãi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri ºi ageri flãcãi!

Frumoasã mi-e þara cea nouã,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grãdina când plouã
ªi florile când înfloresc.