Erau doi pisoi la fel.
Nu-i recunoºteai decât
Dupã-o dungã de pe gât,
Iar alteori, mai degrabã,
Dupã-o patã de pe-o labã.
Botoºel avea în plus
Pata jos, ºi dunga sus.
Când voia sã se prezinte,
Scotea laba înainte,
Iar când ieºea la raport,
Dãdea laba paºaport.
Numai când fãcea vreun rãu
Era leit frate-sãu.
Când vreo boacãnã fãcea,
Nimeni nu-l deosebea:
Cu labã ºi gât pitite,
Torcea fãrã sã ezite
ªi suav, cu glas înalt,
Se jura cã-i celãlalt,
Pe când bietul Motoºel
Lua bãtaie pentru el.