O camila cocarjata
Sta cu ochii pe-o furnica,
Aratandu-se mirata:
Cum se face ca ridica
Greutate-atat de mare,
Si nu cade din picioare?
Ba, de cand o tot priveste,
Nu sta-n loc.
Cand se-odihneste?

– Tu, furnica, ostenita,
Esti vreodata ? Ca eu tare
As lasa din carca toate–
Prea atarna, soro, greu…
– Of, camila, bleaga esti,
Ce-am in spate e al meu.
Doar stapan fara de mila
N-am, sa-i car desaga-n sila.