O broscuta si-un broscoi
Au iesit dintr-o baltoaca
Si se zbenguie-amandoi
Ca prietenii de joaca.

Merg in salturi, se agita,
Se distreaza foarte bine,
De pe pajistea-nflorita
Aud zumzet de albine.

Dar broscuta cea voioasa
Se intreaba cu temei:
“M-am indepartat de casa
Ce-or spune parintii mei?”

Pe asemenea caldura
Le lipseste balacitul
Limba se usuca-n gura
Le-a pierit oracaitul.

Se tarasc spre balta jalnici
Drumul pare chiar mai lung
Nu mai topaie zburdalnici
Cred ca nici nu mai ajung.

S-au salvat cu greu micutii
Si-acum de-i vei intreba
Nu mai pleaca-n expeditii
Chiar sa-i roage cineva.