Un cãþel de talie micã,
Lãtra la motan,
Încerca ceva sã-mi zicã,
Era totu-n van.

Cã motanul, ºmecher mare,
Nu-l bãga în seamã
ªi din oala cu mâncare
Mânca fãrã teamã.

ªi apoi nevinovat
Începea sã toarcã,
Dupã sobã pe-nserat
Mã chema la joacã.

Iar cãþelu-afarã pus
Curtea sã pãzeascã,
Se jelea la lunã sus
Ce-o sã mai pãþeascã!

Astãzi eu m-am lãmurit
Cine mi-e amic,
E cãþelul meu iubit
Chiar dacã e mic.

ªi timid l-am rãsplatit
ªi i-am dat un os,
Nimeni nu-i ca el vestit
Paznic credincios!

Iar în casã dac-o vrea
Am sã-i pun un preº,
Loc de cinste va avea
N-am sã mai dau greº!