Scurt, mohorul a fosnit
Si spre neagra aratatura
Intr-o clipa s-a ivit
Un magar-miniatura!

Din capita sare pleava,
Sar gunoaie dintr-un snop
Pusca scoate fum pe teava
Si pocneste ca un dop…

A cazut…ba nu! din goana,
Mic, elastic si urgent,
Lang-o tufa de sinziana
A facut un compliment.

Spre porum acum s-abate…
Un scaiete zapacit
Il intreaba: -ce e, frate?
-Sunt teribil de grabit!…

Alungat ca de furtuna
Cu picioare de lacusta,
Se destinde si s-aduna
Peste-o miriste ingusta.

Ca o minge se pravale,
Se coboara si se suie
Prin hartoapele din vale:
Uite-l -nu e, uite-l -nu e!…

Linistea coboara iaras’
Peste tarinile moarte…
-L-ai scapat! zice-un tovaras.
Mi-a sarit cam de departe..