Nici gând sã mã þin de glume,
O ceartã fãrã temei
Între fructe ºi legume.
De vinã par fructele
Cã nu prea îºi vãd de treabã,
Iar acum legumele
Revoltate se întreabã:
“De ce pomii din livadã
Aºezaþi mai sus, pe coastã,
Vor sã ºtie ºi sã vadã
Tot ce-i în grãdina noastrã?”
legumele:
– Dintre pomii din livadã,
Numai perii mãlãieþi
Vor tot timpul sã ne vadã
ªi sunt foarte indiscreþi.
pomii din livadã:
– Vã vorbim de la-nãlþime
ªi am vrea sã þineþi cont
Voi sunteþi biete legume
Lipsite de orizont.
gogoºarul:
– N-o sã mai fiþi certãreþi
Când va bate tare vântul
ªi-o sã faceþi, vreþi nu vreþi,
Cunoºtinþã cu pãmântul.
prunele:
– Gogoºarul, fãrã fricã,
Cred cã-l ºtie lumea toatã,
Spune câte-o minciunicã
Dar dintr-aia gogo…natã.
ceapa:
– Prune, din livada toatã,
Doar o vorbã vã mai spun:
O sã clocotiþi îndatã
În ceaunul de magiun.
merele:
– Te crezi foarte elegantã
Purtând fel de fel de rochii
Dar nu te iubeºte nimeni
Cãci la toþi ne iriþi ochii.
cireºele:
– Suntem cele mai gustoase
ªi dacã suntem perechi,
Unele, mai norocoase,
Ajungem cercei pe la urechi.
castravetele:
– Cireºelor, cum sã faceþi
Sã nu adormiþi pe lauri?
Voi, îndatã ce vã coaceþi,
Veþi fi hranã pentru grauri.
perele:
– Castravetele vrea sã ne convingã
Cã-i vesel ºi bun de gurã,
El nu ºtie c-o s-ajungã
În borcan o… acriturã.
roºiile:
– Nu mai e plinã haz
Para dulce, mãlãiaþã…
Imediat dã de necaz,
Cade ca o nãtãfleaþã.
nucile:
– Sunteþi prea îmbujorate
ªi nu vã mai þin isonul,
Voi, cu-atâta rãutate,
O sã acriþi tot bulionul.
pãtlãgica:
– Binee!… zice pãtlãgica,
Vreau ca lumea sã o ºtie:
Nu mã caracterizeazã frica
Mã-nroºesc doar de furie.
piersica:
– Cât despre ardeiul gras
Eu vã spun, de n-aþi ºtiut,
Cã mereu e în impas:
“El va fi sau nu umplut?”
povestitorul:
Doar dovleacul bosumflat
Se întreabã aºa în glumã
ªi încã nu a aflat:
“El e fruct sau e legumã?”