Toatã ziua-n livadã.
Nu-mi vãd capul de trebi
Printre fructe ºi ierbi.
Ieri la ora ºase,
S-a copt o cireaºã;
În zorii de sâmbãtã,
S-a nãscut o vânãtã;
Azi noapte la trei,
A venit pe lume un ardei;
Într-altã noapte, acum vreo lunã,
Au rãsãrit ridichile, bineînþeles de lunã;
Pentru mâine, la ora ºapte,
Caisele au anunþat cã vor fi coapte;
Dar ºi mai devreme, în zori,
Au rândunelele orã de zbor;
Puþin mai târziu, pe la ora opt,
Un piersic întreg va fi copt;
Apoi, pe la ora zece,
E programat un dovlece;
La ora unsprezece, niºte cãpºuni,
La douãsprezece, pepenii cei mai buni,
La unu merele,
La douã perele,
La patru-s cu struguri pline ciuberele,
La cinci, gutui,
La opt, prune albãstrui,
La nouã nucile n-am un’ sã le mai pui,
ªi asta-i din greu numai prima parte:
Apoi trebuie sã le mãnânc pe toate.