Viorica, fata mamei
Cea cuminte si curata,
Si-a facut, mancand cirese,
Pe furis, pe sort, o pata…
Si-acum sta-ntr-un colt si plange:
„Doctorul e vinovat
Si c-o sa ma certe mama,
Si ca sortul e patat!”
Mama intra-ncet pe usa;
Ea tresare si-ntinzand
Mainile deasupra petei,
Plange intruna suspinand.
– De ce plangi, fetita mamei?
– Plang ca doctorul ti-a spus
Sa nu-mi dai deloc cirese,
Si tu in dulap le-ai pus…
– Si tu plangi din lacomie?
Ce rusine!…
– Sa ma ierti!…
– Bine, dar sa fii cuminte…
– Nici de sort nu ma mai certi?
– Care sort? Intreaba mama…
– Uite, asta: l-am patat
Lacomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.