Cu firea ei cea arzãtoare
Sosit-a vara înapoi.
Toþi pomii sunt în sãrbãtoare,
În tei stã floare lângã floare…
E dulce vara pe la noi!
Când dimineaþa se iveºte
Din al vãzduhurilor fund,
Tot câmpul parcã întinereºte
Iar, deºteptatã de pe prund,
Cireada satului porneºte…
În urma ei un roi de grauri,
Ca niºte valuri cenuºii,
S-amestecã prin bãlãrii.
S-aºazã-n coarne pe la tauri,
Fac fel de fel de nebunii.
Pânã ce-n zarea depãrtatã
Spre lacul trist se pun pe drum.
ªi cum se duc, – acum º-acum
Se mai zãresc încã o datã,
Ca rãmãºiþa unui fum.