Pic, pic, pic, afarã
iarã
plouã dintr-un nor,
furiº,
cad ºiroaie de mãrgele,
mii de stele
rãpãie pe-acoperiº.

Umbreluþe colorate
trec discrete
ºi cochete
pe strãduþa mea,
soarele le lumineazã
ºi ofteazã,
parcã le-ar ruga ceva.

Merg ºi eu pe trotuar,
n-am habar
cã pantofii verzi de lac
au cãlcat într-o bãltoacã
ºi, în joacã,
a sãrit o broascã:
oac!