Conceptul de alãptare culturalã ºi biologicã a fost definitã de Daniele Starenky.
Societatea de consum a inventat alãptarea culturalã, substituibilã, care se adapteazã mediului artificial.
Este o alimentaþie rigidã, cu orar fix, cu restrângerea numerelor ºi duratei suptului ºi a contactelor dintre mamã ºi copil, completarea suptului cu lichide sau alternanþa alimentaþiei cu biberonul pentru a permite mamei sã se odihneascã.
Sânul este o alternativã a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentaþie a sugarului de câtre opinia publicã ºi de câtre mulþi specialiºti. Astfel sânul e folosit ca un „biberon”, se oferã ca ºi biberonul, e retras ca ºi acesta, se dezinfecteazã ºi se spalã fiind doar un instrument de hrãnire.
Copiii sunt separaþi de mamele lor fiind considerat periculos ca mama sã doarmã cu copilul ei.
Consecinþele alãptãrii culturale sunt:
- orarul fix produce un sugar epuizat de plâns, care numai suge viguros sau adormit pentru cã a fost liniºtit cu ceai;
- completarea suptului cu lichide scade pofta de sucþiune pentru cã consumul lichidelor din biberon e mai uºor;
- limitarea timpului de alãptarte duce la obstruarea canalelor galactofore datoritã golirii insuficiente a sânilor, ceea ce îngreuneazã suptul ºi altereazã ºi mai mult instinctul de sucþiune;
- medicamentele (anestezice) administrate în timpul „naºterii culturale” afecteazã capacitatea de sucþiune a copilului ºi îl împiedicã sã sugã aºa cum trebuie cãteva zile, ceea ce duce la un reflex alterat de ejecþie a laptelui, angorjarea sânului, fricã de durere ºi la un copil înfometat ºi agitat;
Orarul fix, adãugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apã), introducerea solidelor copilului alãptat, submineazã instinctul de supt al copilului , împiedicã stimularea suficientã a mamelonului ºi astfel împiedicã stabilirea unei secreþii bune de lapte.
Alãptarea culturalã produce eºecul alãptãrii, copilul e repede înþãrcat (cam în 4-6 sãptãmâni sau max. 3 luni) ºi pus la biberon, mama se poate întoarce la ocupaþiile ei ºi în acest timp copilul primeºte ceai sau lapte praf ca sã nu plângã pânã vine mama sau doarme, sau se introduc sucurile sau solidele pentru cã laptele de mamã numai este destul de nutritiv. Este o cauzã de tensiuni, frustrãri ºi confuzie pentru mamã ºi copil.
Alãptarea culturalã nu produce un copil mai sãnãtos psihic ºi fizic decât alimentaþia cu lapte praf, diferenþele sunt minime pe când în cazul alãptãrii biologice diferenþele sunt mari din punct de vedere psiho-emoþional ºi biologic.
Alaptarea biologica este rezultatul unei relaþii de dragoste între mamã ºi copil stabilitã printr-un contact continuu.
La naºtere omul este neurologic cel mai puþin dezvoltat dintre primate ceea ce înseamnã cã pentru a se dezvolta adecvat are nevoie de protecþia îngrijitorului. Aceastã protecþie se poate realiza printr-un contact frecvent ºi prelungit asigurat prin alãptare, purtat în braþe ºi dormit cu copilul. Acesta este îngrijirea fiziologicã, normalã de care biologic are nevoie specia umanã. . Laptele uman are un conþinut caloric scãzut ceea ce presupune o alimentaþie frecventã, la cerere forþând mama sã realizeze un contact continuu cu copilul.
Este o alimentaþie care nu cunoaºte nici o regulã, nu restrânge suptul copilului, înseamnã o alãptare continuã, fãrã întrerupere, zi ºi noapte, asiguratã printr- un contact strâns între mamã ºi copil, copilul mereu lângã mamã are acces nelimitat la sâni.
Mama ºi copilul cu ocazia alãptãrii biologice, ca ºi în cursul sarcinii, formeazã un cuplu unic. Suptul este dirijat de copil, începe de la naºtere ºi continuã cu o frecvenþã mare (8-12x) în primele sãptãmâni, apoi de 5-6x/zi. Tot odatã este o relaþie de parteneriat, ºi mama când îºi simte sânii plini îl poate trezi pe copil ºi îi poate oferi sânul.
Alãptarea biologicã are avantajele:
- asigurã o dezvoltare psiho-emoþionalã echilibratã a copilului; sânul este nu numai o sursã de hranã ci ºi de siguranþã ºi consolare, de cãldurã, oferã copilului contactul vizual cu mama, fundamenteazã ataºamentul ce-l va ajuta mai târziu sã se detaºeze de mamã ºi sã devinã independent ºi echilibrat emoþional;
- nu duce la înfundarea sau abcedarea sânului, mereu goliþi sânii rãmân suplii;
- asigurã o lactaþie suficientã, stimulaþi sânii produc lapte din belºug; lactaþia este guvernatã de legea „cererii ºi ofertei”, cu cât copilul suge mai mult cu atât se produce mai mult lapte;
- nu duce la „psihoza cântarului”, mama are încredere în capacitãþile sale de a produce destul lapte ºi ºtie cã dacã adoarme copilul el s-a sãturat ºi nu trebuie cântãrit la fiecare supt;
- nu are nevoie de biberon, care perturbã reflexul de secreþie a mamei ºi duce la scãderea laptelui;
- înþãrcarea este reglatã de copil, laptele rãmâne sursa esenþialã de proteine pentru 1-2 ani;
- pentru mame este o acþiune instinctivã, implinirea feminitãþii, o relaþie de dragoste care oferã satisfacþii imense pe plan afectiv;
In imagini: Darius si Razvan Muresan