Alimentaþia „prelactealã” este administrarea unor alimente artificiale (ceai, glucozã, lapte praf) înainte ca nou–nãscutul sã fie pus la sân, iar suplimentul este administrarea acestor alimente, mai ales lapte praf dupã ce a supt copilul argumentând cã el nu se saturã cu laptele mamei.
În multe spitale se obiºnuieºte sã fie hrãnit nou-nãscutul sãnãtos înainte de a ajunge la mamã, ºi în multe locuri, chiar în unele „Spitale prietene ale copilului”, se administreazã supliment fãrã indicaþie medicalã clarã. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii, UNICEF ºi Ministerul Sãnãtãþii din România prevad ca la copiii nãscuþi la termen, sãnãtoºi, administrarea de rutinã al oricãrui fel de lichid altul decât laptele de mamã înainte de primul supt sau în completare la laptele de mamã, trebuie evitatã ºi mamele trebuie avertizate despre efectele negative acestor proceduri ºi informate asupra importanþei suptului frecvent.
Dezavantajul cel mai important al alimentaþiei „prelacteale” ºi al suplimentului este interferarea suptului:
- laptele praf este digerat mai încet ( 3-4 ore) decât laptele de mamã (1 ºi ½ – 2 ore), copilului i se face foame dupã mai mult timp, creºte pauza dintre mese, suge mai rar ºi sânul dvs este mai puþin stimulat. Alãptarea funcþioneazã pe baza legii”cererii ºi ofertei”, cu cât suge mai mult copilul cu atât se produce mai mult lapte, sau cu cât suge mai puþin cu atât se produce mai puþin, adicã scade lactaþia. În consecinþã, sânul secretã mai puþin lapte ºi se creeazã un dezechilibru între nevoile copilului ºi producþia de lapte, copilul plãnge dupã supt, i se dã din nou supliment, iar acest cerc vicios duce repede la ablactare;
- alimentaþia cu tetina duce la confuzie în tehnica de supt ºi la dificultãþi de ataºare la sân, copilul încearcã sã sugã din mamelon ca din tetinã prinzând doar mamelonul, rãneºte astfel mamelonul, nu-i vine destul lapte de aici (trebuie sã prindã ºi o parte din areolã), nu se saturã ºi plânge, iar durerea îi inhibã mamei reflexul ocitocinic de ejecþie al laptelui. În acest caz mama trebuie sã-i tragã bãrbiþa în jos ºi sã-l tragã mai aproape de sân pânã nu o mai doare mamelonul.
- laptele „vine” mai târziu ºi stabilizarea lactaþiei este mai dificilã;
- este mai frecventã angorjarea sânilor mai ales dacã sãriþi cãte-o masã ºi crezând cã nu aveþi lapte îi daþi copilului lapte praf sau nu-i daþi noaptea sã sugã ºi ca sã vã odihniþi îl trimiteþi la secþia de Nou-nãscuþi. Sãnul va fi „prea plin” ºi dureros iar dacã nu este golit (de câtre copil sau prin muls) se inhibã producerea laptelui ºi lactaþia va scãdea
- chiar ºi o masã de lapte praf în perioada de nou-nãscut poate interfera protecþia pe care o produce colostrul sau laptele de mamã în intestinul copilului; de exemplu: administrarea de lapte praf populeazã intestinul cu bacil Coli ºi chiar ºi dupã o masã de lapte praf este nevoie de douã sãptãmâni de alãptare exclusivã ca sã se repopuleze intestinul cu bacil bifidus în cantitatea egalã cu situaþia dacã ar fi fost alãptat exclusiv;
- este dovedit ca 1% – 3% din copiii care primesc lapte praf, vor dezvolta alergie la proteinele laptelui de vacã, astm bronºic sau diabet zaharat;
- înþãrcarea intervine mai repede ca la copiii alãptaþi exclusiv de la naºtere;
Aceste efecte ale alimentaþiei prelacteale ºi suplimentãrii suptului pot sã facã dificilã continuarea alãptãrii. Efectele se pot minimaliza prin supt frecvent (chiar ºi la jumãtate sau o orã), mulsul frecvent, dacã copilul nu suge (menþine lactaþia ºi previne angorjarea) ºi folosirea laptelui de mamã muls pentru a reduce riscului alergiei la proteinele laptelui de vacã.
Supt corect
Supt ca din biberon