Hai nani, nani,
Lumina mamii…
Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant…
Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, –
Si-acela, dragul mamii, e fara de cuvinte
Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant…
Hai nani, nani…
Sa-ti cant, lumina mamii, si iar incep si iar
Cuvintele-si pierd sirul, – ca vezi, in asta seara
I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara,
De parca-ar plange-ntregul saracilor amar…
Dar tu astepti un cantec – ca tu ce stii de vant!
Si ce sa stii ce spune-n amarnica-i poveste?…
O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste…
…Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant…
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
…Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant
Din tot ce-ti spun alt-data in cantecele mele,
Si feti-frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele
Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt…
Hai nani, nani…
Adormi in caldu-ti leagan, lumina mea, si taci –
Nu pot canta si inca nu esti destul de mare,
Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfarsit, in care
Se sting de frig si foame copiii cei saraci…