Termoreglarea este un mecanism fiziologic prin care temperatura fiintelor cu sange cald este mentinuta constanta, indiferent de variatiile temperaturii mediului ambiant.

Reglarea temperaturii este o functie cu o importanta deosebita pentru organismele homeoterme deoarece temperatura corpului asigura atat armonia, viteza si echilibrul reactiilor chimice din metabolism, cat si starea generala optima a acestuia.

Copilul si adultul isi pot controla usor temperatura corpului, in functie de conditiile pe care le ofera ambientul termic. Spre deosebire de acestia nou-nascutul, in special cel imatur sau bolnav, nu reuseste sa se adapteze la modificarile termice si va prezenta hipo sau hipertermie in mod frecvent.

Dupa nastere, temperatura corpului scade rapid, in principal secundar evaporarii de la nivelul tegumentelor ude de lichidul amniotic. Tesutul subcutanat sarac al copilului, raportul crescut intre arie si masa corporala a adultului, impreuna cu aerul si peretii reci ai salii de nastere, cresc pierderile de caldura ale nou- nascutului cu 2-3°C. Trecerea de la o racire moderata la una severa poate determina o acidoza metabolica, un nivel de oxigen arterial scazut si hipoglicemia nou-nascutului, in timp ce o racire moderata a copilului poate fi benefica in adaptarea sa la viata extrauterina. Racirea receptorilor tegumentari poate juca un rol semnificativ in initierea respiratiei si stimularea functiei tiroidiene. Vasoconstrictia si rezistenta periferica, in caz de racire medie, altereaza rezistenta vasculara sistemica, reducand suntul dreapta-stanga de la nivelul ductului arterial. In situatia unei raciri severe poate rezulta o hipoxemie severa si chiar decesul.

In sala de nastere, temperatura trebuie sa fie de peste 25°C deoarece, la nastere, temperatura corpului nou-nascutului este cu 1°C mai mare decat a mamei. Astfel, nou-nascutul la termen se va prelua in scutece calde, se va sterge si se va plasa în contact piele la piele cu mama sa. In cazul in care copilul s-a nascut prematur, se va prelua dupa nastere sub un radiant termic. Prematurii foarte mici nu se vor spala. In caz de resuscitare, aceasta se va face obligatoriu sub un radiant termic sau incalzit suplimentar cu o sursa de caldura de 400 W , la o distanta de 60 cm de noul-nascut.

Transportul în sectie se face in incubator incalzit cu baterii proprii si sursa de oxigen independenta.

Ajuns in sectia de neonatologie, nou-nascutul la termen va sta intr-o temperatura reglata la peste 24°C, unde umiditatea relativa trebuie sa fie de 40-60%. Baia se va efectua cand nou-nascutul este stabil termic si echilibrat hemodinamic si cardio-respirator. La nou-nascutul sanatos i se va face baia imediat, iar la cel bolnav se va astepta pana cand este echilibrat. Pruncul se va imbraca si se va inveli in patura de lana sau bumbac, iar capul i se va acoperi.

Nou-nascutul prematur, care cantareste 2.500 – 2.000 grame, va sta la o temperatura mai mare de 25°C. El va fi imbracat, invelit cu paturica de bumbac sau lana, caciula dubla pe cap, ingrijit in pat incalzit sau incubator. Prematurii sub 2.000 grame se vor ingriji la o temperatura a aerului din camera mai mare de 25°C, intr-un incubator cu peretii simpli.

Posibilitati de masurare a temperaturii corpului nou-nascutului:

Termometru electronic

  • senzorul termic poate fi termorezistor sau termocuplor
  • semnalul este procesat si afisat digital
  • timp de determinare sub 45 secunde
  • termometrul are dimensiuni mici, usor de manevrat

Termometru electronic cu infrarosii

  • un senzor sensibil infrarosu detecteaza energia radianta infrarosie de la membrana timpanica
  • senzorul converteste semnalul infrarosu intr-un semnal electric
  • semnalul electric este apoi procesat si afisat digital
  • timp de determinare sub 2 secunde

Termometru de sticla cu mercur

  • timp de determinare mai mare de 3 minute
  • risc de spargere, otravire prin evaporarea mercurului
  • nu se mai foloseste in unitatile neonatale
  • standard Benchmark

Hipotermia si hipertermia

HIPOTERMIE,  hipotermii, s.f. (Med.) Scadere subnormala a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.  (DEX)
HIPERTERMIE,  hipertermii, s.f. Crestere anormala a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.  (DEX)

In cazul HIPERTERMIEI, cand temperatura corpului creste peste valorile admise (rectal > 37,8°C), tratamentul presupune scaderea lenta a temperaturii. In situatia in care cauza este iatrogena (mediul ambiant), se va indeparta sursa de caldura
se va hidrata suplimentar nou-nascutul, se va administra tratament anticonvulsiv de protectie. In cazul unei febre infectioase, se vor preleva culturi centrale si se va institui antibioterapia

In caz de HIPOTERMIE, cand temperatura corpului scade sub 36°C (temperatura rectala), se recomanda o incalzire lenta a nou-nascutului care, de preferinta, va fi plasat intr-un incubator inchis sau deschis cu servocontrol. Temperatura incubatorului, in aceasta situatie, se va seta cu aproximativ 1,5°C mai mult decat temperatura cutanata a abdomenului copilului. Pruncul, aflat pe masa cu caldura radianta, se va acoperi cu o foliesubtire de plastic transparent utilizata ca o patura. In lipsa incubatorului inchis sau deschis, nou-nascutii cu hipotermie se vor incalzi in paturi calde sau folosind surse suplimentare de caldura. Temperatura cutanata, in cazul reincalzirii, se va monitoriza din sfert in sfert de ora, pana la normalizare. In tratamentul hipotermiei se va lua în considerare umplerea patului vascular cu ser fiziologic, in cantitatea potrivita.  Alimentatia va fi strict intravenoasa, se va monitoriza glicemia, se va face corectia acidozei metabolice cu bicarbonat de sodiu, in functie de AGS. Se va da oxigen suplimentar in caz de valoare scazuta a PaO2.

Acest articol face parte din Campania de Informare „Parinte de nota 10 (zece)”