De-a lungul aproape întregii istorii, mamele si nou-nascutii lor au stat împreuna dupa nastere.Bebelusii au stat în siguranta si la caldura, cu acces usor la laptele matern, iar mamele si bebelusii au învatat unii despre ceilalti. Începând cu secolul al XX-lea, pe masura ce nasterea a intrat în spitale, majoritatea bebelusilor nu au mai stat împreuna cu mamele lor dupa nastere.

Mama a fost trimisa într-o camera de spital, în timp ce bebelusul ei era dus într-un salon pentru nou-nascuti. Mamele asteptau îndelung pâna sa îsi vada copii, iar nou-nascutii lor le vizitau, de
obicei, numai dupa un program de hranire bine stabilit. Comunitatea medicala credea ca bebelusii sunt mai în siguranta si mamele mai odihnite daca bebelusii sunt în alt salon, separat.

Contactul Timpuriu

Natura pregateste o mama si bebelusul pentru nevoia unul de altul, chiar din momentul nasterii.

Oxitocina, hormonul care determina contractiile uterine, determina totodata si crestere a temperaturii sânilor ei, ceea ce o ajuta sa se simta calma si gata sa raspunda la nevoile copilului. Acest hormon stimuleaza sentimentele „materne” pe masura ce femeia atinge, priveste si alapteaza copilul nou-nascut.

Pe masura ce ea îsi tine bebelusul în brate si în contact piele-pepiele, este eliberata mai multa oxitocina. Endorfinele, hormoni asemanatori cu narcoticele, sunt de asemenea eliberate si cresc sentimentele materne. Nivele mari de adrenalina, care sunt normale la bebelusi la nastere, fac bebelusul sa fie alert si îl pregatesc pentru întâlnirea cu mama lui, sa o priveasca, sa îsi gaseasca drumul catre sânul ei si sa se hraneasca. În timpul primelor ore si zile dupa nastere, o mama învata sa înteleaga semnalele transmise de bebelusul ei si modul lui unic de comunicare cu ea.

Expertii recomanda ca imediat dupa nastere nou-nascutii sa fie plasati piele-pe-piele pe abdomenul sau pieptul mamei lor, uscati, si acoperiti cu prosoape calde. Unii cercetatori numesc acest contact piele-pe-piele „îngrijire tip mama-cangur” sau „îngrijire cangur”. Fiind plasati în pielea goala pe pielea mamei este un mod perfect pentru bebelus de a se adapta la noua sa viata în afara corpului ei. Temperatura corpului mamei se ajusteaza în mod natural pentru a feri bebelusul de frig. Nou-nascutii plasati piele-pe-piele cu mamele lor plâng mai putin, ramân mai calzi decât bebelusii pusi în incubatoare sau leagane. Deasemenea, bebelusii carora le este frig, inclusiv cei prematuri, revin la o temperatura normala mult mai rapid atunci când sunt tinuti piele-pe-piele de mamele lor.

Cu ani în urma, profesionistii credeau ca bebelusii sunt mai în siguranta în saloanele de nounascuti pentru ca sunt mai putine sanse ca ei sa fie expusi germenilor. Acum stim ca acest contact, piele-pe-piele, ofera oportunitatea pentru bebelus sa fie expus la bacteriile normale de pe pielea mamei, descrescând astfel riscul infectarii ulterioare a bebelusului cu germeni patogeni.

Alte beneficii pentru bebelusii cu contact piele-pe-piele includ respiratie mai usoara, nivele de zahar sanguin mai ridicate si progresie naturala a alaptarii la sân. Cei mai multi bebelusi plasati în contact piele-pe-pielea mamei lor imediat dupa nastere se vor atasa instinctiv la sân si vor începe sa se alapteze, de obicei în cursul primei ore dupa nastere. Mamele care îsi tin bebelusii în contact direct pe piele dupa nastere sunt mai dispuse sa continue alaptarea la sân si mai putin predispuse la înlocuirea cu lapte praf. Totusi, atunci când bebelusii sunt separati de mamele lor timp de 20 de minute sau mai mult dupa nastere, bebelusii sunt mai putin disponibili pentru alaptare în timpul primei ore dupa nastere.

Multi cercetatori care au studiat comportamentul animalelor considera ca, la fel ca si la animale, bebelusii umani care sunt separati de mamele lor la nastere plâng semnificativ mai mult din cauza disconfortului, nevoii fizice de caldura, protectiei si accesului la laptele matern care pot fi gasite numai în bratele mamelor lor.

Rooming-In

Indiferent daca o femeie naste într-un spital, la un centru de nasteri, sau acasa la ea, este mai bine pentru ea sa fie cu bebelusul cât mai mult timp posibil. Într-o amenajare spitaliceasca, o mama si copilul ei stau împreuna în asa numitul roomingin. Expertii recomanda ca mama si bebelusul sa fie în aceeasi camera pe toata perioada de spitalizare si cei doi sa fie îngrijiti ca fiind un „cuplu”. Rooming-in este o modalitate de abordare prin care alaptarea devine mai usoara pentru mama.

Atunci când ea si bebelusul sunt împreuna, ea învata sa recunoasca primele „cereri” ale bebelusului ei în ceea ce priveste confortul si hranirea, si sa îi ofere rapid ceea ce are nevoie. Mamele care sunt în aceeasi camera cu bebelusii lor alapteaza mai devreme si mai des comparativ cu mamele care au contact limitat cu bebelusii lor sau ai caror bebelusi sunt în saloane separate pentru nou-nascuti pe parcursul noptii.
Mamele care stau în aceeasi camera cu bebelusii lor (rooming-in) au rezerve de lapte mai bune si este mai probabil sa alapteze foarte bine si atunci când bebelusii au 4 luni.

Prietenii bine-intetionati si familia poate sfatui o femeie sa lase bebelusul sa stea în salonul pentru nou-nascuti peste noapte astfel încât ea sa se poata odihni. Totusi, unele studii au
descoperit ca mamele ai caror bebelusi sunt îngrijiti în saloane de nou-nascuti nu dorm mai mult decât mamele care au bebelusul în rooming-in peste noapte. O mama poate dormi mai
linistita stiind ca bebelusul ei este cu ea. Cu cât mai mult timp petrec doi oameni împreuna, cu atât mai curând se vor cunoaste mai bine. Are sens!! Mamele care sunt cu bebelusii lor perioade
lungi de timp, inclusiv pe timpul noptii, au scoruri mai mari la testele despre puterea atasamentului matern fata de bebelus.

Rooming-in este o varianta foarte buna si din punctul de vedere al copilului. Bebelusii care sunt în aceeasi camera cu mamele lor plâng mai putin si petrec mai mult timp în somn linistit, câstiga mai mult în greutate zi de zi, si au mai putine sanse sa faca icter.Rooming-in poate avea beneficii pe termen lung atât pentru mame cât si pentru copiii lor. Studiile sugereaza ca ratele abuzului asupra copiilor, neglijarea lor si separarea apare mai putin frecvent la mamele care au un contact frecvent si prelungit cu nou-nascutii lor în timpul perioadei postpartum timpurii.

Recomandarile de la Lamaze International

Ati asteptat timp de 9 luni de zile ca sa va întâlniti bebelusul. Ati visat la el si ati asteptat cu nerabdare momentul nasterii. Dupa nastere, voi si bebelusii vostri veti dori si veti avea nevoie sa fiti împreuna. Iar cercetarile arata ca este benefic atât pentru voi, ca mame, cât si pentru copiii vostri sa petreceti cât mai mult timp împreuna. Alegeti sa nasteti într-un loc unde aceasta necesitate a vostra este îndeplinita. Daca nasteti într-un spital, spuneti-i medicului vostru ca doriti sa va tineti copilul în contact direct piele-pe-piele dupa nastere si sa va tineti copilul cu voi pe toata perioade de sedere în spital dupa nastere. Va puteti asigura prietenii si familia ca cel mai bun loc pentru copilul vostru este alaturi de voi.