Barbatii sufera de aceleasi semne si simptome asociate cu graviditatea, de la greturile de dimineata pana la ingrasat, ca si partenera. Aproximativ 80% din viitorii tatici traiesc pe pielea lor acest fenomen, cunoscut sub denumirea de Sindromul Couvade.

Sindromul a fost pentru prima data descris in secolul al 19-lea cand oamenii de stiinta au observat anumite obiceiuri pe care partenerii gravidelor le aveau, indiferent de nivelul social la care se aflau, si asa s-a ajuns la concluzia ca este vorba mai degraba de un instinct uman decat de practici traditionale.

De ce?
Nimeni nu cunoaste exact cauzele acestui fenomen. Cateva posibile explicatii ar fi:

  • expresie fizica a sentimentului de teama de-a lungul graviditatii partenerei;
  • empatie cu mama;
  • adjudecare a paternitatii;
  • expresie a sentimentului de regret pentru a fi inseminat mama, producandu-i altfel toate aceste simptome;
  • gelozie fata de posibilitatea femeii de a da viata.

    Se banuieste ca asa se adapteaza barbatii noilor situatii create. Asta inseamna ca in loc de a mai iesi pe terenul de tenis, acum se sta acasa comfortabil. Posibilitatile de efort fizic ale femeii se limiteaza si barbatul se adapteaza si el.
    Un alt motiv posibil ar fi faptul ca in ziua de azi barbatii sunt tot mai bine informati despre sarcina si se implica mult mai activ in toate aspectele ei.

    Societatea noastra protejeaza femeia gravida, vede graviditatea ca pe ceva deosebit si in acest fel nevoile barbatului sunt mai putin luate in seama. Barbatul se simte marginalizat si ignorat. Desi si el se confrunta pe tot parcursul sarcinii cu tot felul de conflicte interioare pe care, din grija fata de partenera, nu le exteriorizeaza. Simptomele lor oglindesc de fapt aceste conflicte. Barbatul de azi vrea sa ia parte activ in sarcina partenerei, s-o traiasca cat de intens posibil.
    Asta se vede si in noua „moda” ca tot mai multi barbati sunt prezenti la controalele prenatale sau la cursurile de pregatire. Barbatul insarcinat este, in societatea de azi, tot mai mult, un subiect de discutie.

    Vestea buna–
    … ar fi ca nu este o problema grava. Cata vreme nu au pretentia sa poarte sutiene si sa simta miscarile copilului inauntrul LOR, nu exista motiv de ingrijorare. Situatia se rezolva de la sine in momentul nasterii.
    De fapt multi barbati au greutati in a-si da seama ce anume se intampla cu partenera la inceputul sarcinii, ce schimbari fizice si sufletesti se produc. Si asta poate pentru ca gravida insasi se retrage putin in sine, pentru ca si ea insasi trebuie sa se obisnuiasca cu aceasta stare de fapt.

    Ecograful
    O experienta superba pentru viitorii tatici este prima imagine pe ecograf a copilului. In primul rand barbatilor, privati de principalele aspecte fizice ale graviditatii, ecografia le face mai usor accesul la propriul copil. Impreuna cu bataile inimii fatului, imaginile ecografiei sunt dovada ca pruncul intr-adevar exista.
    Istoria ne arata ca, in cazul popoarelor primitive, importanta barbatului in timpul sarcinii si nasterii a fost cu totul alta decit cea din obiceiurile noastre. La unele popoare primitive barbatii sunt ingrijiti ca lauze in timp ce femeia, imediat dupa nastere, continua sa munceasca. Acesti barbati se crispeaza de durere, durere ce o simbolizeaza pe cea a femeii ce a nascut.

    Mama Natura
    Caii de mare se deosebesc de alti pesti nu doar prin forma lor ci si prin modul de reproducere. Pentru ca nu femela ramane gravida si naste ci masculul. Perioada de reproducere la calutii de mare este de sapte luni, perioada de-a lungul careia masculul este inseminat de mai multe ori si da nastere la intre 300 si 1000 de pui.

    Cele noua luni de sarcina sunt atat pentru barbat cat si pentru femeie foarte intense. Amandoi deapana amintiri din copilarie, vorbesc despre viitoarele roluri in familie si despre a fi parinte in general. In timpul graviditatii viitorii parinti isi imagineaza copilul crescand si propria lor viata, cu un copil.

    O sarcina este pentru toti cei implicati o provocare, o aventura si o traire foarte intensa.