Antrenamentul la olita
Generatiile din urma incepeau antrenamentul la olita dupa doar 6-9 luni de viata. Succesul si invatarea la olita, la aceste varste fragede, nu au avut insa, intotdeauna, efectul asteptat. Se aseza pur si simplu bebelusul pe olita intr-un moment ce putea fi anticipat mai mult sau mai putin.
Cercetatorii sunt de parere ca parintii care au inceput antrenamentul la olita in jurul varstei de 2 ani, au reusit sa-l definitiveze cu succes mai repede decat cei care au insistat mai devreme. Cu cat acest proces va fi inceput mai devreme, cu atat va dura mai mult. Ai rabdare, deoarece, in functie de copil, invatarea poate dura mai multe sau mai putine luni. Aseaza-l pe olita sau pe un adaptor (reductor) pentru toaleta, dar nu insista daca nu face nimic sau vrea sa coboare. Mai este timp, iar antrenamentul poate sa mai astepte daca puiul tau nu este pregatit, iar mersul la olita este un exercitiu greu pentru el. Momentul cel mai potrivit pentru antrenamentul la olita il va indica propriul tau copil.
Controlul sfincterelor
Sfatul specialistului:
“Controlul sfincterelor depinde de maturizarea sistemului nervos. La cei mai multi copii, nervii si muschii, care controleaza eliminarea de urina si de fecale, devin functionali intre 18 si 24 de luni. Muschii din jurul deschiderii vezicii si a intestinului trebuie controlati voluntar de copil, pentru a se contracta si relaxa (inchide si deschide) la timpul potrivit. Controlul intestinului se face mai devreme decat controlul vezicii. Copilul obtine treptat controlul asupra intestinului (fecalelor) noaptea, intestinului in timpul zilei, vezicii (urinei) in timpul zilei si apoi al vezicii, in timpul noptii. Capacitatea de a-si controla sfincterele variaza de la un copil la altul; si la aceasta fetitele sunt mai precoce decat baietii.”(dr. Marin Gh. Ciobanu, autorul cartii „Copilul nostru”)
Cand copilul tau este frustrat
La cele 19 luni de viata, copilului tau i-ar place sa faca o multime de lucruri, s-ar lansa in tot felul de activitati, dar nu cunoaste inca toate cuvintele, vocabularul sau continand insuficiente cuvinte pentru a se face mereu inteles. El nu are inca nici capacitatea fizica pentru a-si realiza toate pornirile. Atunci, la cea mai mica contrariere si nemultumire, izbucneste furia. Puiul tau nu este destul de mare sau destul de competent ca sa faca ceea ce doreste, dar vrea sa faca totul singur si se supara daca adultul vrea sa-l ajute. De aici pot rezulta conflicte interioare puternice, pe care copilul nu poate sa le gestioneze decat prin furie.
Copilul experimenteaza frustrarea si tipa, isi arunca jucariile, da cu piciorul, refuza sa fie sarutat sau luat in brate. Lacrimile de impotrivire se manifesta prin faimosul „nu”, pe care il auzi parca tot mai des in ultima perioada. Riposteaza zgomotos deoarece i se refuza o jucarie intr-un magazin sau biscuiti inainte de masa?
Copilul tau plange din doua motive: frustrarea si impotrivirea. Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea copilului sa-si realizeze o nevoie, o dorinta, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Frustrarea este legata de un lucru care, copilul tau se asteapta sa se intample, dar fara a avea o justificare pe care sa o poata intelege, nu are loc. Noroc ca sentimentul de frustrare este unul trecator, iar daca iti ajuti copilul, acesta va reusi, pe parcurs, sa-si modifice asteptarile in functie de ceea ce este mai probabil sa i se intample.
Multe bunici, bone, sau chiar mame confunda frustrarea cu ceea ce numim un capriciu. Este bine sa nu cazi in aceasta capcana. Evalueaza obiectiv fiecare situatie in parte si incearca sa identifici motivul frustrarii, temerile copilului. Aseaza situatia intr-un context, deruleaza firul ultimelor evenimente pentru a ajunge la sursa.
Pentru a-l putea alina, pentru a-ti linisti copilul frustrat, trebuie sa intelegi motivul tulburarii sale, iar apoi sa stai de vorba cu el. Explica-i clar, dar ferm in ce situatie se afla, si care ar trebui sa fie finalitatea ei pentru ca totul sa fie in regula, spune-i ca unele gesturi sunt inadmisibile, respecta drepturile asertivitatii. Perioada aceasta se va dovedi epuizanta, atat fizic cat si nervos pentru tine, dar nu uita ca autocontrolul se invata progresiv, iar frustrarea este un proces de maturizare, unul care il va invata sa fie mai maleabil si intelegator cu cei din jur si regulile acestora.
Daca vrei sa afli mai multe informatii despre aceasta varsta, te invit sa cauti printre articolele pe care le ai la dispozitie. Intra in categoriile care te intereseaza si invata mai multe despre tine si copilul tau: 1-3 ani, Puericultura, Scoala Parintilor , Educatie, Agenda Medicala
NU UITA CA PUIUL TAU ESTE UNIC! Acest ghid de dezvoltare pe etape de varsta iti indica doar potentialul pe care il are un copil, iar daca progresele nu apar chiar acum, nu te ingrijora, ele pot sa apara in curand. Ai incredere si rabdare! NN iti recomanda si te incurajeaza ca de fiecare data cand ai o nelamurire legata de sanatatea copilului tau sa te adresezi unui specialist.