De ce am alege bona, in detrimentul bunicilor – presupunand ca parintii isi pot permite, din punct de vedere financiar, angajarea unei bone:
- de regula, bona respecta instructiunile si cerintele parintilor; sunt putine cazuri in care aceasta incearca sa-si impuna propriul punct de vedere in legatura cu cresterea si educarea copilului;
- bona poate avea o calificare profesionala sau studii in domeniul educarii si cresterii copiilor;
- este probabil ca bona sa aiba o experienta mai vasta si mai actuala in ceea ce priveste ingrijirea si cresterea copiilor;
- bona tinde sa rasfete mai putin un copil decat ar face-o bunicii;
- daca parintii nu sunt multumiti de activitatea bonei sau daca exista incompatibilitati intre bona – copil sau bona – parinti, contractul de munca al acesteia poate fi incetat.
Iata, de asemenea, cateva aspecte care sustin „varianta bunici”:
- increderea prezentata de bunici (parintii stiu cum va fi ingrijit si educat copilul lor); daca relatia parinti – bunici a fost in general o relatie linistita, presarata de putine conflicte, ei au siguranta ca isi lasa copilul pe maini bune;
- siguranta ca bebelusul va fi inconjurat de dragoste si afectiune;
- intimitate;
- posibilitatea de „a cere” mai mult, de „a supralicita” (copilul poate fi lasat peste noapte sau in weekend la bunici, etc.)
De asemenea, ambele variante comporta si dezavantaje. Daca optiunea „bona” prezinta intotdeauna un risc, prin introducerea in familie a unei persoane straine, careia ii este incredintata cea mai de pret „posesiune” – copilul, apelarea constanta la bunici genereaza amestecarea rolurilor in familie si, nu in putine cazuri, infantilizarea parintilor.
Cei care aleg bona pornesc de la premisa onestitatii ei si a dragostei acesteia pentru copii. Sunt, insa, cazuri, cand in lipsa unei consilieri de specialitate si a unei testari psihologice prealabile a bonei, parintii fac o alegere gresita. Bona se poate dovedi o persoana tulburata psihic, agresiva, care nu are ce cauta in preajma unui copil (in ciuda experientei pe care o are sau sustine ca o are).
Daca mai ales bunicile tind sa uzurpe si sa acapareze rolul matern, unele bone pot fi neimplicate emotional sau dezinteresate de evolutia copilului.
Cand bunica isi asuma rolul matern, fara a i se explica bebelusului cum s-a ajuns la aceasta situatie, in mintea celui mic se va crea o confuzie referitoare la rolurile parentale. Confuzia va persista mult timp, inconstient, ducand la pervertirea proceselor psihice firesti in dezvoltarea copilului.
Este stiut ca bunicii isi rasfata nepotii – poate pentru a compensa, uneori, lipsurile din relatia cu proprii copii atunci cand acestia erau mici. Rasfatul nu este exclus nici in cazul bonelor, insa acesta poate fi limitat cu mai mare usurinta de catre parinti.
De asemenea, bunicii pot sustine, involuntar, perpetuarea transgenerationala a anumitor greseli in educatie. Atat bunicii, cat si bonele mai in varsta si lipsite de experienta actuala pot folosi metode educative perimate, care si-au dovedit in timp ineficacitatea.
De regula, persoana care isi petrece cel mai mult timp cu copilul devine ca un fel de a doua mama, ajungand, uneori, chiar sa ocupe primul loc in sufletul acestuia. Daca mama este nevoita sa-si lase bebelusul in grija cuiva, trebuie sa ia in considerare o perioada de acomodare de 1-2 luni, in care ingrijirea sa fie facuta in paralel de mama si de succesoarea acesteia. Mama trebuie sa-i explice bebelusului ca de el se va ocupa bunica sau doamna X, deoarece ea trebuie sa mearga la serviciu sau are o alta problema care o impiedica sa stea cu el; de asemenea, ca ea ramane mama lui si il va iubi la fel de mult ca si pana acum.