Mersul la gradinita presupune despartirea copilului de mediul familial si adaptarea sa la un nou mediu, la alti copii si la alte persoane adulte decat parintii. Succesul acestei adaptari nu este niciodata intamplator ci este o consecinta fireasca a modului in care parintii au stiut sa aiba grija si de aspectele relationale ale copilului. Este lesne de intuit faptul ca un mediu familial deficient care prezinta mari carente educative sa conduca in mod automat la o adaptare mai greoaie sau chiar la un esec. Fiecare problema de la gradinita de care luam seama trebuie luata serios in considerare si analizata profund. Daca nu putem fi capabili in a ne oferi raspunsuri eficiente, atunci poate ar trebui sa mai renuntam si la orgolii si sa apelam la sprijinul unor specialisti in domeniu. Cel mai frecvent aspect al comportamentului micutului de care se plang de obicei parintii, il constituie disperarea care-l apuca atunci cand constata ca este singur intr-o multime de necunoscuti. Este ceva nou pentru el si ar trebui sa stim macar din experienta proprie ca tot ceea ce este nou si nu intra in registrul experientei noastre, reprezinta un declansator al fricii. Pe masura ce experimentam si dobandim „raspunsuri” valide la aceste noi experiente cu atat frica dispare facand loc unei adaptari eficiente. Acesta este si cazul copilului care se plange de parasirea sa de catre parinti si de faptul ca tot ceea ce-l inconjoara este necunoscut. In logica celor spuse mai sus, la o prima impresie acest nou mediu poate fi perceput ca ostil. Desigur ca nu este cazul tuturor copiilor deoarece unii au deja experienta relationarii cu parteneri de joaca straini cand vin la gradinita. Asadar concluzia ar fi urmatoarea: trebuie sa ne pregatim copilul inainte de a-l trimite la gradinita. Si acum sa spunem cate ceva despre aceasta pregatire de care multa lume vorbeste omitand de regula multe date.

Relationarea cu alte persoane este un factor foarte important in adaptarea eficienta la noul mediu. Asta presupune ca micutul nostru sa fie incurajat sa interactioneze cu cat mai multi copii, jucandu-se cu ei. De asemenea, este de preferat ca relationarea sa se realizeze si cu adulti, care-i sunt oarecum straini deoarece mai tarziu, la gradinita va fi nevoit sa comunice cu educatoarea.

Autonomia este o alta chestiune ce trebuie pusa in discutie. Daca micutul este puternic atasat de o figura parentala (de obicei mama), atunci este de la sine inteles ca despartirea inerenta mersului la gradinita constituie un factor de stres. Puteti sa-l incurajati sa-si dobandeasca incet o anumita independenta. De exemplu, puteti sa-l lasati macar pentru cateva ore, intr-o casa straina, la un partener de joaca. Pentru a micsora sentimentul de angoasa, explicati-i cu mult calm ca va veti intoarce si puteti chiar sa-l ademeniti cu o mica recompensa.

Agresivitatea copilului manifestata la gradinita este de multe ori expresia nemultumirii fata de presupusa „abandonare” a parintilor. Chiar daca unii copii se manifesta altfel, sentimentul de frustrare poate fi acelasi dar in urma unei transformari emotionale sa fie de nerecunoscut. De asemenea, agresivitatea poate fi si un mod eficient de refulare al unui copil care este foarte des pedepsit acasa sau sa nu fie altceva decat „rodul” unui rasfat care determina copilul sa creada ca i se cuvine totul iar cand se vede nevoit sa imparta ceva cu ceilalti il cam apuca damblalele.

Indiferent de problema cu care va confruntati, incercati mai intai sa analizati cu atentie ce anume determina acel comportament la copilul dumneavoastra si apoi incepeti sa luati masuri cu calm si pastrand o consecventa. Nu va lasati impresionati prea mult de lacrimile copilului si sa nu faceti greseala de a plange impreuna cu el. De fiecare data explicati-i cu calm faptul ca va veti intoarce si nu uitati sa vorbiti cu el evenimentele petrecute la gradinita in fiecare zi. Nu raspundeti agresivitatii cu agresivitate si cereti si ajutorul educatoarei sau al unui psiholog atunci cand observati ca evenimentele va depasesc puterea de intelegere. Mult succes!