Memorarea reprezinta functia de baza a psihicului care face posibila fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si a trairilor. Pentru a explica aceasta definitie trebuie sa intelegem ca exista mai multe tipuri de memorie:

  • memorie imaginativa – fixeaza, conserva si reactualizeaza imagini
  • memorie verbal-logica – fixeaza si conserva cuvinte si idei (se mai numeste memorie semantica)
  • memoria afectiva – stocheaza trairile

Spre exemplu memoria inferioara subliniaza faptul ca memorarea este o componenta a intregii materii si memoria superioara este cea care este intalnita la om si presupune legaturi existente cu toate celelalte procese psihice.
Memoria are mai multe caracteristici:

  • este un proces activ, presupune nu doar stocarea ci si prelucrarea informatiilor stocate
  • transforma trecutul si reactualizeaza ceea ce este necesar
  • are un caracter activ
  • are un caracter selectiv, fixeaza doar o parte din informatiile cu care venim in contact
  • are un caracter situational, depinde de situatia in care memoram si de starea noastra
  • are un caracter relativ fidel, nu este exacta ci aproximativa
  • dispune de anumite mjloace prin care informatiile sunt fixate sau actualizate
  • are un caracter inteligibil, ceea ce subliniaza faptul ca memoria presupune intelegerea informatiilor stocate, reactualizate, fixate si stabileste legaturi logice intre aceste informatii

Pornind de la aceste caracteristici memoria a fost considerata conditia fundamentala a vietii psihice.

Procesele memoriei:

Memorarea sau fixarea, intiparirea – este un proces activ de fixare a informatiilor care poate cunoaste mai multe forme:

  • a) in functie de intentia celui care memoreaza vorbim de memorie involuntara si de memorie voluntara
  • b) in functie de prezenta gandirii, memorie poate fi mecanica sau logica (ofera durabilitate, este superioara celei mecanice)

Pastrarea informatiei sau conservarea informatiei presupune retinerea pe o anumita perioada de timp a informatiei memorate, este un proces activ. Exista mai multe tipuri de conservarea din punct de vedere al duratei:

  • a) memoria de foarte scurta durata: 0,25 s si 0,50 s, intervine in perceptie si se bazeaza pe o inertie a proceselor nervoase pentru ca prelucrarea are loc in timp
  • b) memoria de lunga durata: ore, zile, ani

Reactulizarea informatiei – este un proces activ ce presupune recunoasterea obiectelor memorate atunci cand obiectul este prezent.

Intre cele trei procese ale memoriei exista o stransa interactiune, efectuarea dintre ele depinde de rezultat.

Metode de optimizare ale memoriei:

Principalele metode de optimizare ale memoriei sunt urmatoarele:

  • memorarea depinde de natura materialului memorat, acesta poate fi intuitiv sau abstract, descriptiv sau explicativ
  • memorarea depinde de volumul informatiei: cu cat volumul creste cu atat memoria este mai putin eficienta
  • sunt importante pauzele intre memorarea si familiaritatea meterialului fixat si modul de prezentare a metrialului de memorat
  • locul materialului de memorat in structura actiunii
  • locul materialului de memorat in structura seriei de materiale de memorat, ambianta
  • starea generala a copilului care invata (dispozitia)
  • interactiunea cu materialul de memorat, stabilirea unor repere informationale
  • cunoasterea efectului sau a rezultatului invatarii
  • repetarea materialului
  • interactiunile dintre cunostintele memorate sub forma transferului de informatie si interfatei (inhibitiei)

Principalele etape ale memorarii sunt urmatoarele:

  • familiarizarea cu textul care trebuie memorat, aprofundarea ideilor sau fragmentarea textului
  • memorarea analitica
  • o fixare in ansamblu (sinteza)
  • recapitularea schemelor

Unitatea este un fenomen firesc si necesar care presupune schimbarea acelor informatii care nu ne sunt utile.

Sperand ca aceste cateva informatii despre memorie, implicit memorare au fost cat se poate de explicative, trebuie sa le reamintesc parintilor cu copii sau parintilor in devenire, sa fie foarte atenti atunci cand au cate ceva de invatat copii lor, sa fie atenti in special la materialul propus pentru invatare, la conditiile de locuit ale copilului, la mediul ambiant, la starea de sanatate a copilului si nu in ultimul rand la tipul de personalitate si la ce tip de memorie are copilul.

Existenta unor teste de depistare a memorie si a felului de memorare au ajutat foarte mult a devoltarea copilului prin aplicarea lor de catre psihologi dar si de catre educatori.

Incercarea de a evalua capacitatea de memorare si inteligenta copilului in general nu este bine sa se transforme totusi intr-o obsesie pentru parinti. Faptul ca vecina iti spune tot timpul cat de destept este copilul ei si cat de repede invata, asta nu inseamna ca tu ai un copil mai putin destept si care nu reuseste sa memoreze la fel de repede ca si al vecinei.

Trebuie sa stii ca si copilul tau este destept, important este sa-i arati ca ai incredere in el si sa-i spui tot timpul ca el este destept si ca poate mai mult. Copilul trebuie mereu stimulat printr-o apreciere care sa-l determine sa invete mai mult. Si daca se intampla totusi sa ai un copil care nu reuseste sa memoreze chiar tot ce are de invatat, nu te speria, el nu este nici bolnav si nici retardat, ci pur si simplu poate sa aiba o memorare mai lenta, insa si pentru acest lucru exista o solutie: testele de memorare, pe care i le poti aplica in mod repetat pana la obtinerea unui prim rezultat pozitiv al copilului.