Scufita Rosie, Alba ca Zapada, Harap Alb sunt doar cativa dinbtre eroii care populau lumea noastra de copii. Traiam alaturi de ei, de zeci de ori, intamplarile prin care treceau si parca tot nu ne saturam. Ne straduiam sa memoram fiecare intamplare si fiecare replica in parte si ne maginam ca intr-o zi vor spune aceleasi povesti copiilor nostri.
Din pacate, eroii copilariei noastre sunt straini multor micuti de astazi. Ei au fost inlocuiti de Shrek, Nemo, Tom si Jerry, personaje la fel de interesante dar parca fara farmecul eroilor de basm. Prea putini parinti gasesc timpul necesar pentru a spune copiilor povestile cu care au crescut ei insisi. Povestile au fost pe nedrept uitate, si sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pilne de povete si intamplari din care copii pot trage invataminte utile: sa nu fim neascultatori ca Scufita Rosie, sa nu fim rautaciosi ca mama mama vitrega a Albei ca Zapada, si lista ar putea continua.
Din povesti, copiii afla care sunt consecintele defectelor si calitatilor umane, care sunt efectele faptelor bune si rele. Antitezele atotprezente in basme ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau, intre minciuna si adevar, intre lasitate si curaj, ii invata care sunt calitatile pozitive si care sunt defectele cele mai comune ale oamenilor. Traind alaturi de personajul preferat intamplarile basmului, copilul invata despre lumea din jur, fara sa fie el insusi pus in situatii periculoase sau dificile.
Un alt avantaj major al povestilor este acela ca stimuleaza imaginatia si fantezia copilului. Povestitorul foloseste cuvinte pentru a descrie imagini pe care copilul nu el vede. De aici incepe sa funtioneze imaginatia celui mic care este nevoit sa construiasca in minte peisaje, chipuri, situatii.
In afara de imaginatie, povestile stimuleaza intelectul copiilor care se straduiesc sa retina cat mai multe detalii ale povestii, sa memoreze cuvintele folosite de parinte pentru a fi capabil sa le reproduca.
Nu trebuie sa uitam nici de rolul benefic pe care povestile il au asupra afectivitatii unui copil. Frica, bucuria, iubirea sunt traite de copil la intensitate maxima, fara ca el sa fie pus in situatii periculoase sau dificile. Exista parinti care isi fac griji in legatura cu emotiile prea puternice provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine sa beneficieze de o varianta putin “indulcita” a povestii, insa in rest, nu avem de ce sa ne temem. Sa nu uitam ca la un moment dat copilul va trebui sa tina piept lumii care nu este intotdeauna atat de frumoasa pe cat ne-am dori. Povestile il pregatesc pentru momentul in care se va confrunta cu situatii neplacute. Oricum, basmul ii transmite copilului ca totul se va termina cu bine, la un moment dat, iar la aceasta varsta este bine sa traiasca cu acest gand.
Chiar si la varste foarte fragede, povestile au un rol important in dezvoltarea copilului. Un bebelus de cateva luni nu intelege nimic din ce i se spune, insa ascultand povesti invata foarte mult despre limbaj, intonatie, felul cum sunt create sunetele si ce inseamna ele.
Pe langa efectul benefic asupra copilului, sa nu uitam de rolul povestilor in relatia parinti – copil. Lipsa timpului ii face pe multi dintre noi sa isi abandoneze copiii in fata televizorului, la desene animate, sau in fata calculatorului, la jocuri. Cate un basm spus macar o data la cateva zile, creaza intre parinti si copil acea legatura speciala dintre doi oameni care traiesc aceleasi senzatii, au aceleasi sentimente si isi imagineaza aceleasi scenarii. Complicitatea creata si limbajul comun construit de parinte si copil imbunatateste mult relatia dintre cei doi. Momentul povestii este unul special si poate sa se pastreze peste ani, cand nu va mai fi nevoie de povesti, dar va fi nevoie de discutii ca intre prieteni.