Pe masura ce copiii incep sa articuleze primele cuvinte, apar diferite probleme de pronuntie de la inversarea totala a unor silabe in cuvant si pana la schimbarea unor litere cu altele (de exemplu, „i” este schimbat in unele cuvinte cu „u”).

Initial, aceste „stalciri” sunt luate ca fiind foarte amuzante si uneori chiar incurajate de parinti. Pe masura ce timpul trece, insa, parintii devin ingrijorati de progresele copiilor lor: „Oare se dezvolta normal? Oare va vorbi in curand corect? Ce ar trebui sa fac?”, fiind doar cateva din intrebarile pe care si le pun acestia.

Probleme de vorbire sau probleme de auz?
La nastere, copiilor le este testat auzul, insa chiar daca acestia trec cu bine acest test, in timp, pot suferi de pierderi progresive ale auzului. Aceasta poate fi una din problemele cauzatoare ale dezvoltarii deficitare si intarziate a vorbirii.

Pentru a oferi copilului ajutorul de care are nevoie este in primul rand, necesar ca parintii sa cunoasca toate problemele ce pot cauza aceasta intarziere in dezvoltare. De asemenea, trebuie facuta disctinctie intre vocabular ca si vorbire si vorbire-limbaj, primul include termeni gramaticali si de corectitudine gramaticala, in timp ce i cazul copiilor mici, vorbirea este cea care ne intereseaza. Puterea muschilor limbii, buzelor, obrajilor si mandibulei este foarte importanta in pronuntarea corecta a cuvintelor si in dezvoltarea propice a vorbirii.

Problemele vorbirii
Simptomele care ii pun de obicei pe parinti pe ganduri sunt in general cele evidente cum ar fi:

  • Copilul nu vobeste desi alti copii de varsta lui vorbesc deja
  • Copilul nu articuleaza cuvintele desi alti copii de varsta lui fac acest lucru deja
  • Copilul se balbaie – aceasta problema nu este una reala pentru majoritatea copiilor si se remediaza in timp
  • Copilul acumuleaza la un moment dat un vocabular bogat, dar in timp il pierde in loc sa progreseze

Cauze frecvente ale dezvoltarii intarziate a vorbirii
Principala cauza a intarzierii vorbirii o reprezinta problemele muschilor faciali. Acestea s-ar traduce prin uzul deficitar si incorect al muschilor buzelor, limbii, fetei in general. Acesta poate fi cauzat de:

  • anomalii
  • obiceiuri proaste (suptul degetului, scrasnirea dintilor, roaderea unghiilor)
  • amigdale marite sau alergii care restrictioneaza fosele nazale

De asemenea, o problema cunoscuta este cea a frenului lingual care poate fi ori prea scurt ori prea lung ceea ce face ca ridicarea limbii pentru articularea unor sunete sa fie ingreunata.

Pe langa aceste cauze se mai numara si cele legate de dezvoltarea fizica si psihica a copilului. Astfel ca mai pot fi enumerate si cauze precum:

  • probleme de auz: pentru a le depista din timp trebuie facute teste periodice pentru auz
  • balbaitul: s-a constat ca in cazul copiilor care se balbaie, exista deja in familie cineva care are aceeasi problema sugerand o legatura genetica. Pe de alta parte, foarte muti copii trec peste aceasta perioada
  • fratii mai mari: atunci cand au un frate mai mare care vorbeste de obicei in numele lor, acestia nu mai considera necesar sa incerce sa isi imbunatateasca vorbirea. La fel se intampla si daca parintii sunt aceia care nu lasa copilul sa vorbeasca sau il incurajeaza sa vorbeasca gresit si nu il corecteaza repetand cuvintele corect astfel incat, copilul sa poata intelege pe deplin cum trebuie pronuntat corect.
  • amigdale marite: imping limba inspre exterior si astfel ingreuneaza articularea corecta a unor sunete.
  • alergiile: unele alergii ingreuneaza procesul vorbirii, iar periodicitatea si durata lor pot cauza intarzieri in dezvoltarea normala a vorbirii
  • raniri/leziuni: acestea, in functie de natura lor si de organele afectate pot avea un rol major in intarzierea dezvoltarii normale a vorbirii

Pentru a preveni si depista din timp orice problema de sanatate a copilului care ar putea impiedica sau intarzia dezvoltarea normala a vorbirii, este bine sa nu neglijati controalele periodice de specialitate.

Etape in dezvoltarea vorbirii la copii mici
In dezvoltarea unui copil, se diferentiaza cateva etape importante dupa care se poate urmari in linii mari dezvoltarea normala a vorbirii.

7 luni – 1 an: in aceasta etapa copilul intoarce capul in directia zgomotelor fara nicioi problema, recunoaste cuvinte simple ce desemneaza obiecte des folosite („biberon”, „jucarie”); gangureste si incearca sa silabiseasca; pronunta unul sau doua cuvinte chiar daca neclar.

1 – 2 ani: in aceasta perioada copilul stie deja cateva parti ale corpului si le poate numi la cerere; urmeaza comenzi simple si raspunde la intrebari simple; arata pozele unei carti in functie de cuvintele ce le desemneaza; spune din ce in ce mai multe cuvinte progresul putand fi observat lunar; foloseste intrebari cu unul sau doua cuvinte.

2 – 3 ani:pana la 3 ani copiii pot distinge semnificatiile cuvintelor; pot primi comenzi duble („ia cartea si pune-o pe masa”); stiu cate un cuvant pentru aproape orice lucru; compun propozitii de maxim 3 cuvinte pentru a pune intrebari si pentru a discuta despre ceva; denumeste frecvent obiectele.

Articol preluat din BabyZone