În grãdina de flori plinãVesel zboarã o albinã,Zumzãie din floare în floareIspititã de culoare. Florile râd în luminã,Cântã întreaga grãdinã,Ea culege migãlosPolenul cel preþios.
– De ce m-ai prins în pumnul tau,Copil frumos, tu nu stii oareCa-s mic si eu si ca mã doareDe ce mã strangi asa de rãu? Copil ca tine sunt si eu,Si-mi place sã mã joc si mie,Si mila trebuie… Continuă lectura →
Greierasul mult plangea,Ca nu are ce mancaDar furnica nu vroiaDe mancat ca sa ii dea; Si s-a dus la albinutaCare l-a primit draguta,Toata iarna-a zabovitSi in stup a lenevit. Primavara a venit,Greierele a muncitSi nu a mai stat sa canteCum… Continuă lectura →
De cum s-a ivit lumina. A iesit din stup albina. Sa mai vada, isma creata A-nflorit de dimineata? Se-ngrijeste gospodina De-nfloreste si sulfina. Caci plutise val de ceata. Asta-noapte, pe verdeata. A gasit toata gradina Inflorita, si verbina. Si s-a-ntors…. Continuă lectura →
O furnicã mititicã,Cât un grãuncior de mei,Duce-n spate o greutate,De trei ori cât boiul ei. Pe cãrare-n jale marePlânge un bondar ciapcin: – Mor de foameªi n-am poameªi-aº munciDar n-am stãpân!… – Hai ºi-mi carã din povarãªi sunt gata sã-þi… Continuă lectura →
Eu lucesc si sar:,,plici-plici,,,Seara-n iarba din gradina,Eu lucesc ca lumina,Si ma cheama licurici. Vin si prinde-ma pe loc,Sa te joci putin cu mine,Ca sunt vesel ca si tineSi imi place sa ma joc. Uite si pe frati mei,Sa-i chemam pe… Continuă lectura →
Fluturi albi ºi roºii,ªi pestriþi, frumoºi,Eu îi prind în plasã,Când mama mã lasã.Eu îi prind din zbor,Însã nu-i omor; Ci mã uit la ei,Cã sunt mititei,ªi frumoºi, ºi-mi plac,Dar eu nu le facNici un rãu, deloc. ªi dacã mã jocCu… Continuă lectura →
Albinuta Zum-Zum-ZumPleaca la plimbare-acumTreaba ea si-a terminatSi-o vacanta si-a luat. Vrea sa zboare, drept spre mareSa stea intinsa la soareBagajul l-a aranjatDe nimic nu a uitat. Grebla, sita, lopaticaGaletusa mititica, palaria, ochelariiCei rotunzi facuti din floarePapucii si un colac, puse… Continuă lectura →
Vezi, albinele au toateMânecile suflecateªi zburând din floare-n floare, Tot cu graba ºi zor mare,De la noi ºi din vecini,Carã saci cu miere plini. ªi aºeazã în cãmarã,Rodul muncii dintr-o varã,Iar la iarnã, fiecareStã la cald ºi grijã n-are.
Erau infimi, niºte scântei,sau niºte picuri de luminãascunse-n iarbã. Printre ei,dormeau flori splendide-n grãdinã. Neluaþi în seamã nici de ele,deºi pãreau de foc arnicise îngânau de jos, cu stelepe cer, fantastici licurici. Pulsau încet, fermecãtor,amestecaþi cu praf de lunã.Ca semn… Continuă lectura →
© 2024 Nou Născuți —
↑
