Copii din lumea toata, De peste mari si tari, Ne cheama fericirea Si soarele in zari S-aducem implinirea Acestei mari chemari. Si de mai sunt pe lume Copii cu viata grea, Si pentru ei s-o naste A fericirii stea. Si… Continuă lectura →
Fã-te, suflete, copilªi strecoarã-te tiptilPrin porumb cu moþ ºi ciucuri,Ca sã poþi sã te mai bucuri. Strânge slove, cãrþi ºi panã.Dã-le toate de pomanã.Unui nou învãþãcel,Sã se chinuie ºi el. Gândul n-o sã te mai furePrin zãvoaie ºi pãdure,Cu ecoul… Continuă lectura →
Din oglindã mã privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctã,Inima-apãsa pe clape gravªi-ncerca sã-aparã în oglindã. N-am vãzut-o niciodatã, dar ºtiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, cã-i ascunsã(Precum inima salcâmului din geamCoºul pieptului de crengi o face frunzã). Mã-ntrebam de unde l-a-nvãþat… Continuă lectura →
De ce-s mic si nu sunt mare?De ce-i frig cand nu e soare?De ce-i luna cand e noapte?De ce se vorbeste-n soapte? De ce au copacii frunze?De ce-n mare sunt meduze?De ce-s zilele mereu?Pe cer, de ce-i curcubeu? Spune-mi ,… Continuă lectura →
Ursuleþul meu de pluºNu mai este jucãuº!Umblând dupã fragi ºi mureColo sus, într-o pãdure,ªi-a pierdut în iarba micãOchiºorii de mãrgicã.M-a rugat sã îl ajut,Ne-ntrecutã-s la cusut!Acum are ochi mai vii,Din doi nasturi sidefii!
Vecinuca, draga meaNu mai stau la dumneataMerg acasa, tai cocosul, Matur cosul, beau cafea Si-s cocoana in casa mea
Vecinuca, draga meaNu mai stau la dumneataMerg acasa, tai cocosul, Matur cosul, beau cafea Si-s cocoana in casa mea
Spune-mi, Copilãrie,cum ai vrea sã fie cãrticica aceastade poezie? – Aº vrea sã fie frumos coloratãºi sã înceapã cu “Nu se va sfârºiniciodatã” – Bine,ºi despre ce ai vrea în ea sã citeºti,ca sã nu îþi vinã sã caºtiatunci când… Continuă lectura →
Copilãria e o stare, þi se spuneatunci cînd o pierzi, cînd eºti mare.Copilãria e o stare?O stare indusã de poveºtile cu zîne,un timus care ne rãmîne,un apendic, o povarã, o amintire grea?Cine eºti tu, copilaria mea,ca o altã fiinþã dizolvatã… Continuă lectura →
– Sã nu fii trist, îºi spuse Fulguleþ,Privindu-se-n oglinda îngheþatãA unui lac, sub mãrul pãdureþCu mere albe, fãrã nicio patã… – Sã nu fii trist, mãi, fulgule de nea,Nici fricã sã nu ai cã te topeºti,Tu nu vezi cã-n oglindã… Continuă lectura →
© 2025 Nou Născuți —
↑
