Mami, lacrimile sunt toate la fel? Ar dori ele sã fie –mai ales cele de tristeþecu cele de bucurie. ªi cum sã nu le placã sã se înºire asemeni unor mãrgelela ochiºorii cãprui ºi albaºtriai fetiþelor mele? Dar eu nu… Continuă lectura →
As vrea sa raman copilPentru totdeauna!As vrea sa ma joc ,Sa alerg desculta,Sa construiesc castele de nisip ,Si sa prind fluturiSa-mi pun cirese la urechiSi sa fiu alintata.Daca s-ar putea ,As ridica ruga Lui DumnezeuSa ramana mama mama,Tata tataSi sa… Continuă lectura →
Din oglindã mã privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctã,Inima-apãsa pe clape gravªi-ncerca sã-aparã în oglindã. N-am vãzut-o niciodatã, dar ºtiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, cã-i ascunsã(Precum inima salcâmului din geamCoºul pieptului de crengi o face frunzã). Mã-ntrebam de unde l-a-nvãþat… Continuă lectura →
De ce-s mic si nu sunt mare?De ce-i frig cand nu e soare?De ce-i luna cand e noapte?De ce se vorbeste-n soapte? De ce au copacii frunze?De ce-n mare sunt meduze?De ce-s zilele mereu?Pe cer, de ce-i curcubeu? Spune-mi ,… Continuă lectura →
Ursuleþul meu de pluºNu mai este jucãuº!Umblând dupã fragi ºi mureColo sus, într-o pãdure,ªi-a pierdut în iarba micãOchiºorii de mãrgicã.M-a rugat sã îl ajut,Ne-ntrecutã-s la cusut!Acum are ochi mai vii,Din doi nasturi sidefii!
Vecinuca, draga meaNu mai stau la dumneataMerg acasa, tai cocosul, Matur cosul, beau cafea Si-s cocoana in casa mea
Vecinuca, draga meaNu mai stau la dumneataMerg acasa, tai cocosul, Matur cosul, beau cafea Si-s cocoana in casa mea
Spune-mi, Copilãrie,cum ai vrea sã fie cãrticica aceastade poezie? – Aº vrea sã fie frumos coloratãºi sã înceapã cu “Nu se va sfârºiniciodatã” – Bine,ºi despre ce ai vrea în ea sã citeºti,ca sã nu îþi vinã sã caºtiatunci când… Continuă lectura →
Copilãria e o stare, þi se spuneatunci cînd o pierzi, cînd eºti mare.Copilãria e o stare?O stare indusã de poveºtile cu zîne,un timus care ne rãmîne,un apendic, o povarã, o amintire grea?Cine eºti tu, copilaria mea,ca o altã fiinþã dizolvatã… Continuă lectura →
– Sã nu fii trist, îºi spuse Fulguleþ,Privindu-se-n oglinda îngheþatãA unui lac, sub mãrul pãdureþCu mere albe, fãrã nicio patã… – Sã nu fii trist, mãi, fulgule de nea,Nici fricã sã nu ai cã te topeºti,Tu nu vezi cã-n oglindã… Continuă lectura →
© 2025 Nou Născuți —
↑
